Mi-am inabusit azi la propriu toate iesirile, si am vazut ca nici interiorul nu ma priveaza de temerile mele. Chiar la un moment dat am re-probat izolarea din camera mea, dar n-am simtit nicio clipa ca lumea se ingusteaza in jurul meu, ba chiar am simtit ca inchizandu-ma imi expun mai mult nelinistea. N-am castigat azi aproape nimic din efortul mecanic de a-mi servi portia de Bac, doar cateva ore in care mi-am analizat de zeci de ori unghiile, intr-o incercare plictisita de a spune ca ma dedic studiului.
M-am intrebat ce ar fi fost daca, prin unele circumstante, nu mi-ar fi fost permis sa am acces la carti , nici macar in ipostaza de soarece. Nu pot sa spun ca-mi vad deja viitoarea cariera, dar stiu ca va fi pe profil brain-workaholic, iar daca optiunea asta mi-ar fi lipsit, probabil ca n-as fi avut aceeasi intrebari existentiale. Poate ca as fi fost mai linistita si suficienta mie, dar as fi avut tulburarile celor care nu pot pasi dincolo de un prag impus de societate. E un argument pentru multumirea sufleteasca de acum, in incercarea de aduna in valul meu de huma mai mult decat virtuatea cu care am pornit in viata.
Imi va fi greu sa crestez lutul din mine cand stiu ca voi putea pierde la un singur pas suflul ce il incalzeste. Nu traiesc in iminenta vreunui eveniment nefast, ma pot bucura zilnic de minunile marunte ale lumii care pulseaza, dar, cu toate astea, ascult mahnita cel mai iertator blestem: de a ma intoarce in tarana.
M-am intrebat ce ar fi fost daca, prin unele circumstante, nu mi-ar fi fost permis sa am acces la carti , nici macar in ipostaza de soarece. Nu pot sa spun ca-mi vad deja viitoarea cariera, dar stiu ca va fi pe profil brain-workaholic, iar daca optiunea asta mi-ar fi lipsit, probabil ca n-as fi avut aceeasi intrebari existentiale. Poate ca as fi fost mai linistita si suficienta mie, dar as fi avut tulburarile celor care nu pot pasi dincolo de un prag impus de societate. E un argument pentru multumirea sufleteasca de acum, in incercarea de aduna in valul meu de huma mai mult decat virtuatea cu care am pornit in viata.
Imi va fi greu sa crestez lutul din mine cand stiu ca voi putea pierde la un singur pas suflul ce il incalzeste. Nu traiesc in iminenta vreunui eveniment nefast, ma pot bucura zilnic de minunile marunte ale lumii care pulseaza, dar, cu toate astea, ascult mahnita cel mai iertator blestem: de a ma intoarce in tarana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu