joi, 27 martie 2008

Lecţia de zbor

Când n-ai de la cine să împrumuţi o pereche de pantofi, ca să nu zgârii asfaltul cu tălpile, probabil că cea mai bună soluţie e să-ţi găseşti o pereche de aripi la second-hand. Se vând la kilogram, nu costă mult, că şi penele au rămas ca vai de capul lor, în schimb îţi oferă posibilitatea să vezi pământul într-un zbor plonjat, din care doar austrul te mai poate ridica....aşa doar ca să mai dai puţin cu capul de cumulus nimbus.

La înălţime, ţi se pare ok, n-ai treabă cu semaforul de la intersecţia în Y, când nu e niciodată verde pentru tine, doar că aici sus te paşte câte o viforniţă păgână tocmai când te aştepţi mai puţin. Nu ai nevoie de umbrelă, cu toate că ţi-ai menaja puţin penele dacă ai avea una la îndemână.

Ce să-ţi mai spun....la mine a fost cam ciudată prima aterizare.Nu arătam nici pe departe ca un albatros într-o cădere originală, nici ca un bungee-jumper cu pulsul stabilizat. Am dat bine cu fundul de pământ şi aşa de bine m-am înfipt în el, încât nu m-aş fi desprins de-acolo, nici să fi prins aripi la juma' de preţ. Tu, dacă ţii neapărat, încearcă, dar să ştii de la mine că tot pământul îţi stă mai bine pe sub ghiare.

Un comentariu:

Annonymus Nottarius spunea...

Felicitari! Ai reusit sa schimbi stilul...now, you can change the whole world (I'm just joking). Imi place. E un text foarte degajat si contemporan, dar nu e superficial deloc.