Bizarerie

Doar aripi pironite în aripă şi gânduri care nu se mai pot desprinde de mine. Nu demult aveam conştiinţa că ceea ce gândesc îmi aparţine având şi o proiecţie difuză în univers. Acum simt că toate afectele mele se leagă de doar mişcări stereotipe, de fapte cotidiene şi nu vor să se mai rupă de gândul ce le-a zămislit, de gândul dintâi. De fapt, nici pe acesta nu-l cunosc prea bine, nu ştiu cumde s-a obişnuit să mă facă de ruşine chiar în faţa mea. Măcar de n-aş roşi când îmi aduc aminte cum a început...
A pornit din sfială, din neliniştea de a trăi doar cu iluzii în jur. Gândul m-a deschis către mine şi mi-a plăsmuit un gol rotund în suflet, golul perfect între veghe şi somn. Atunci apare porunca lui, între bătăi de aripă şi tuse convulsivă, când nu ştiu dacă să accept visul sau să trăiesc în continuare cu ochii aţintiţi spre tavanul vid. Aleg visul întors cu faţa spre real şi înghit alt rânjet al nopţii de pomină. Respir...