Fac bagaje, dau refresh la countdown...Diseară îmi iau zborul, literally, spre casă şi mă apucă tot felul de impresii pe urma răs-analizării situaţiei. În primul rând, e tare greu să îmi intru în ritmul de vacanţă...Well, nu că ar fi greu de stat degeaba, dar când ştii cum se vor întoarce vremurile sumbre după numai o săptămână, parcă nu-mi vine să scot din viteză.
Bineee, ş-apoi mare challenge cu "bagajul"...(n.b. în contextul de faţă, a se citi ca derivat de la un verb...oarecare). Low cost din Dortmund înseamnă laptop în geanta de rigoare îndesat printre ciocolată şi marţipan în ediţie limitată de Paşti. Haine s-or găsi şi pe-acasă, cadoaie cărăbănite mai slăbuţ, dar contează să ajung integer în halta Cluuuj. Acolo voi fi întâmpinată cu alai şi c-un termos de cafea 100%, ce-mi va refreshui Weltanschauungu'.
Lăsând le futur proche deoparte, că dă prea mari emoţii, şi revenind on campus pustiit, trăiesc Floriile cu nasu-n primăvară. Aici sunt deja muguri şi chiar boscheţi înfloriţi, confirmaţi într-o plimbare de dimineaţă.
Ştiind că o să îmi fac veacul (a se citi 'vacanţa de vară') prin zonă, tre' să îmi găsesc frumuseţi acceptabile prin natură, încât să nu mi se urască până la toamnă. Că tot am pomenit, realizarea săptămânii se leagă tocmai de şederea aici pe vară - m-am aciuciat pe lângă un cel mai super tare research group şi reasearch project din campus, care se ocupă de fix ce vrea sufleţelul meu să facă_ca_carieră(well intended phrasing!): Visual Communication and Expertise, Bild-Film-Diskurs. Ain't that cute? Până la ziua copilulu' când încep lucrul propriu-zis, documentare nene!
Câte puţin din asta o să fac şi în vacanţă, dar presimt că o să fiu easily corruptible de orice plimbăreală prin Ariniş, frământat de cozonaci sau aprovizionat la piaţă. Dar mna, de asta e vacanţă de Paşti...
