miercuri, 29 octombrie 2008

Bitter shine


Doar un alt antidot...

"
Head on the floor and only one dream´s broken.
Fall asleep remember what she told me.
Lean on my wall tell me how it should be
till it´s crashed, but only one dream's broken"

Tenfold Loadstar - Sun and Rain

Not me

Lumea îmbătrâneşte şi fără urări de "La mulţi ani!" trimise pe facebook. Totul e să ştii când e ziua ei.
Nu prea ştiu la ce să mă aştept de la mine. Îmi fac zilnic atâtea surprize, încât ajung să nu mă recunosc. Deja schimbarea de fond şi de oameni s-a ameliorat. Nu e rutină, e doar obişnuinţă cu schimbarea. Îndrăzneam, la început, să îmi fac vise legate de ţinuta academică, de social life, de oamenii; acum, parcă n-aş risca să îmi promit nici că îmi voi termina temele la timp. Tot ce era motivaţie şi râvnă de freshman poate fi înecat cu o singură privire în urmă - din câte îmi amintesc, nu îmi propusesem să devin un zombi ISS, nici un tocilar a cărui singure achiziţii să fie dopurile de urechi pentru orele de privacy cu readerul de Mass Beliefs, dar nici 'a party dude', cu preocupări intense pentru outfitul de sâmbătă seara. Mă îngrijorează faptul că media pe care eu incerc să o stabilesc între aceste două extreme nu seamănă deloc a echilibru. E doar mers împiedicat pe sârmă - deci, şi riscul de a pica la fiecare pas şi de a-şi zdreli soclul clădit cu sudoarea frunţii.
Am deja un feedback de la primele 3 evaluari pe semestrul asta. Dacă pun la socoteală doar home school electives (aka, chestii de la profilul meu) sunt cam la gradul 'bine', dar dacă mai adaug prestaţia la mate (cu sau fără ultimul quizz :P), ating gradul 'Bbine'.
Azi, la ora de CPS, chiar înainte de a ne livra tezele corectate (apropo, toate rezultatele sunt confidenţiale), o duduie mai palidă a leşinat. Nu vă spun ce faţă a pus dom' profesor şi în câte minute a venit salvarea. Reacţia mea a fost ceva de genul straight face, cu nevoie acută de aer. Mi-am zis în gândul meu că biata fată a avut noroc că era nemţoiacă, încât, şi după o stare de şoc, a putut să le explice 'live' medicilor ce s-a întâmplat. Mă aşteptam, după faza asta, să se repete incidentul la scară mai mare după aflarea rezultatelor. Dimpotrivă, lumea a răsuflat uşurată şi cu un punctaj la limita de trecere.
Am încercat să nu fiu nemulţumitul căruia să i se ia darul şi, într-un fel, am fost răsplătită - Cu un gând bun ...şi un blush în obraji.
Oscilaţiile agonie-extaz nu au putut fi normalizate decât cu un Ritter Sport 71% cacao la ora 10 pm.(aşa e scris pe reţetă!) Rezultă o noapte lungă, cu aproape 100 de pagini de citit, pentru o prezentare onorabilă mâine. E miercuri deja, aşa că ţineţi-mi pumnii!

marți, 28 octombrie 2008

B-day happy, Jacobs!

Uite aşa, printre aniversări şi petreceri de sfârşit de săptămână, a fost şi ziua lui Jacobs, universitate care m-a luat sub oblăduire de vreo 2 luni. Founders' Day s-a lăsat cu bal, cu băgare în seamă (până şi în severy, ne-au răsfăţat hardcore cu mâncare în cantităţi masive, cu flori pe masă cu dulciuri la greu...yummy!), cu ore mai puţine.
A început frumos, fiindcă a fost luni. Minus 3 cursuri în orar, compensate, însă, de singurul rămas, matematica şi ale ei sume Riemann, ce m-au bântuit în quizz. Feedbackul va veni curand, odată cu următoarea expertiză în domeniu (muhaha!)
Dacă e vorba de lene, şi de tărăgănat teme, balul a fost un pretext cât se poate de favorabil: somn de frumuseţe, probat haine, potrivit gablonţuri - un piţipongism docil şi educat, valabil doar pentru o după-amiază scutită de teme.
Am fost scutită de ridicol la bal, m-am simţit foarte bine şi în ţinută de seară, şi printre români şi printre străini. Atmosfera a fost kinda' familiar, cu slabe intruziuni de muzici arănbiste şi nedansante.
Într-o interpretare mai elevată a evenimentului, aş fi remarcat nobila detaşare de cotidian a celor ce sunt aşi şi în academic matters şi în distracţie. De prea multe ori mi se întâmplă să fiu pe lângă cu ambele-amândouă, dar de data asta mi s-a părut că am bifat măcar una din cele două opţiuni.
Mi-a placut, din nou, die deutsche Punctlichkeit: fiindcă a doua zi trebuia să 'intrăm în normal', petrecerea s-a încheiat la 12 pm fics, aşa cum scria în program. S-au aprins luminile, s-a contractat pupila, s-a aplaudat, s-a restabilit echilibrul pe tocuri, s-au pornit graţios spre cămăruţă....s-a minunat de viitorul măreţ care avea să înceapă chiar de marţi dimineaţă.

miercuri, 22 octombrie 2008

Caught in the Middle

Ce-a trecut e bun trecut, dar încă pe atâta urmează. Sunt fix la mijlocul şederii mele aici, după 60 de zile de agonie studenţească, în val-vârtejul primului semestru la Jacobs. Metamorfozarea în ISS*-zombie, încă incompletă, m-a făcut să gândesc cu o viteză inconstantă, oscilând între somn şi fake-vigilenţă instaurată de dictatura cafelei. Sunt tot eu, dar cu câteva ajustări în materie de self-esteem, încadrare în deadlines şi somn împiedicat.
Nu doar eu am fost cea care numără AMR-ul, ci mai ales cei de acasă. Sunt atât de norocoasă să trăiesc în secolul asta şi să vorbesc cu ei în fiecare zi, încât să nu îmi mai fie atât de dor! Mă tenta, şi încă mă tentează, ideea unor scrisori veritabile, scrise cu grijă, închise în plicuri cochete, trimise la atâtea gânduri distanţă. Sună din nou foarte sec şi impertinent, dar nu am timp pentru arrrrtă.
Nu reuşesc să mă ţin de planurile after-mid decât în foarte mică măsură. (am bifat operaţiunea filmu' de duminică seara, redecorarea - de fapt, curăţenia - camerei, şi 2 nopţi cu câte 7 ore de somn). Fiindcă am fost cu_minte, am primit propriul şi personalul permis de rezidenţă în Germania, odată cu permisul de angajare (aş zice "de muncă", dar sună a căpşunar ) - o hârtiuţă roz, "gay, dar utilă", cum zicea colega.
Trăiesc parcă aceeaşi zi de miercuri, plină de ore, de sictireli, cu mâncare proastă la prânz, cu certuri minore şi resemnări în flash-backuri. Respir.
___________
*Integrated Social Sciences, my major

marți, 21 octombrie 2008

Şi următoarele...

Începutul prăpăstios al sesiunii s-a dovedit a fi mai puţin bloody decât mă aşteptam. Aşa cum spuneam mai devreme, odată trecut primul examen am simţit că pot să respir...cât pentru următoarele două din săptămână. Marele paradox a fost că la franceză unde n-am învăţat absolut nimic şi la (M)Ass Beliefs unde am învăţat o noapte jumate, am avut o prestaţie pe care nu doar eu o calific drept "high", ci şi rezultatele.
Nu se rezuma totul la 3 exămuţe...
Vineri seara o relaxare forţată s-a impus: party la "The Other Side", vestitul club(a se citi "bar") al universităţii. Spun "forţată" fiindcă era seară Arănbi, care mi-a priit doar în măsura în care 'oamenii mei' au impus atmosfera, şi nu muzica. Halul în care m-am zbânţuit ar fi avut un efect benefic asupra somnului din noaptea respectivă, dacă "Moving Party"-ul de vis-a-vis nu şi-ar fi cerut drepturile. Am adormit la 5.
Sâmbăta s-a lăsat cu morcov: risărci peipăr pentru International Institutions, ţidulă care, cică, are funcţia unui mid-term. Cum nu mă împac prea bine cu deadline-urile, am reuşit să termin de scris cu 10 ore înainte de ora limită, evident, pe riscul meu. A fost foarte interesant să citesc singurică în sala de lectură, şi să privesc pe geam la cross: nobila sudorificare a mobilzat o masă consistentă de masculi feroce dornici să-şi testeze rezistenţa pe 5 km de gâfâială în jurul campusului - o privelişte interesantă.
Duminică am fost complet absentă de la orice formă de manifestare academică. Mi-am rezervat timp de lene şi de văzut filme. Ză "girl evening", a cărui gazdă formală am fost (de fapt, camera mea), s-a lăsat cu consum masiv de pizza, ciocolată (Ritter Sport ...yummy) şi vin, în timpul vizionării unui horror sec - All Boys Love Mandy Lane - care nu mi-a mişcat niciun rid de pe faţă.
Efectele secundare s-au văzut de pe la începutul săptămânii...am binevoit a mă trezi doar cu 1 minut înainte de începerea cursurilor.... Un debut sprâncenat, de luni dimineaţă.


miercuri, 15 octombrie 2008

Primu' egzamen

Da, mi-a fost dat să trăiesc şi această experienţă inedită din viaţa de student, în fond, una esenţială pentru conduita mea academică. Bilanţul pregătirii pentru mid-termul de la CPS a constat intr-un total de 3 ceşti de cafea x 7 zile de învăţat pe brânci = somn 2-3 ore pe noapte, daydreaming la cursuri(de fapt, o stare de transă), 300 de pagini recitite, 50 foi cu notiţe, 2 pixuri consumate.
Asta, pentru un amărât de mid-term, care contează 40% din 'media' pe semestrul asta, la obiectul respectiv. Având în vedere că am 9 cursuri (minus 1, fără note), importanţa examenului ar fi fost de 4,4 %. ... în schimb, am senzaţia că peste 4,4 % din neuronii mei au suferit şocuri şi leziuni grave.

Atmosfera de examen, fără obsedanta sigilare a tezelor şi supravegherea ostentativă anti-copiere, mi-a priit. Cred ca şi dacă ar fi ieşit proful din clasă nu ar fi copiat niciunul. Mai arunca şi nenea Matthijs câte un ochi către sală, dar fără să ne bănuiască de fraudă.

Am trăit pentru pentru prima dată senzaţia de lapsus obsedant în timpul unui examen, similară cu cea pe care ţi-o dă o sunetul unei unghii ce sgârie sticla. Mai dur a fost că mi-am amintit răspunsul, fără niciun ajutor, exact după ce am închis teza :|

Seara de după examen a fost închinată descărcărilor nervoase, sub multiple forme...Bine că a trecut, rezultatul contează mai puţin.
Epilog: dimineaţa zilei de 15 octombrie a.c. a stat sub semnul unui onirism degenerat; după 5 ore de somn, mi-am luat o extra-raţie de 30 de minute, care avea să mă coste un "mAss Beliefs" înceţoşat, de ora 8 (:|



luni, 13 octombrie 2008

De ce sunt în stare colegii de palier...

Planuri

Lucruri de făcut după sesiune (aka la sfârşitul acestei săptămâni şi, apoi, după 8 noiembrie):

- de revăzut Vanilla Sky, de terminat sezonul 4 din Lost , de început sezonul 4 din Prison Break
- de mers la shopping (în Bremen şi Hamburg)
- de vizitat portul din Hamburg şi plaja din Bremerhaven
- de răsfoit albume de artă din bibliotecă, cărţi bune şi autori post-moderni (exploatat latura pozitivă a şoricitului în bibliotecă)
- de dormit 8 ore pe noapte
- de gătit româneşte cu fellow Romanians din Campus
- de vizitat cimitirul din Vegesack şi Knoops parc
- de citit Întoarcerea din Rai şi o carte-două de Amelie Nothomb
- de scris în fiecare zi pe blog
-de redecorat camera


duminică, 12 octombrie 2008

Cozy song

Acum aproape un an începea festivalul "Toamnă la Voroneţ"...bune vremuri atunci! La proiecţia de diaporamă am auzit pentru prima oară cântecul astă, şi l-am reascultat, din întâmplare, ieri pe Radio3net. Se potriveşte extraordinar de bine stării mele de acum, şi, în general, sesiunii.


Spitalul de nebuni Daniel Iancu

sâmbătă, 11 octombrie 2008

Toamnă cu gust de cafea
























Dacă toate serile se închid cu tăceri şi cu un zâmbet amar, ajungi chiar să te temi de bucuriile neaşteptate ce ar putea veni. Nu poţi ieşi dintre pereţii pe care ţi-i ridici împrejur şi tot mai sus, cu fiecare zi ce trece. Nu îţi clădeşti nici uitare, nici izbăvire, doar mândria păgână că ai supravieţuit propriilor patimi.
Te sperie săptămâna ce urmează, deşi eşti convins că ţi s-au întâmplat şi lucururi mai grele decât o sesiune. Te mulţumeşti cu două ore de somn din (da, îţi aminteşti că ai promis că nu o să se mai întâmple, şi e din nou "ultima dată, promit!"), chiar cu o singură ceaşcă de cafea. Trăieşti foarte intens "sindromul femeii de serviciu": îţi găseşti tot felul de nimicuri de făcut prin casă, şi tot amâi marea confruntare cu biblia cps-ului(aka Comparing Political Systems). De exemplu...
Ţi-ar prinde bine să faci puţină curăţenie prin cameră şi să lustruieşti oglinda din baie la ora 4 am. Trebuie să verifici mersul trenurilor la nemţi, să vezi cu cât a crescut preţul la biletul de avion pe care l-ai luat acum o lună pentru întoarcerea în ţară(ca să te convingi că ai făcut o afacere bună), să citeşti ziarul, să verifici a 5a oară mailul şi contul de facebook, să îţi plângi de milă pe messenger, să aberezi pe blog.
Ieri nu a fost chiar aşa...
Efectele nesomnului nu ieşiseră încă la iveală, şi într-o stare de transă mă puteam bucura de weekend. Am reuşit să mă trezesc, la fel de devreme ca şi în cursul săptămânii, şi mi-am croit uşor drum către lăpticul cu cereale de la micul dejun - e cea mai dulce parte a rutinei...

Ajungeam , mai demult, să nu mă pot bucura de momentele de linişte sufletească, nici de o clipă de meditaţie, fiindcă îmi erau prea la îndemână. În schimb ieri, la Liturghie (prima departe de casă, prima după o lună jumate), am trăit din nou o bucurie înălţătoare şi smerită, luminată de gândul că minunea s-a abătut din nou asupra noastră...

După amiezile şi-au găsit un nou loc pentru lene şi învăţare(chiar în ordinea asta) - biblioteca. Fiindcă în cameră, chiar dacă e a mea şi numai a mea, pătuţul e o tentaţie prea mare pentru somnic şi mă distrage de la lectura intensă, am convertit sala de lectură într-un spaţiu de autoconstrângere. A fost parţial eficientă alegerea. Cea mai utilă parte e că am descoperit nişte cărţi şi nişte albume de artă numai bune de răsfoit după sesiune, tot în bibliotecă, dar într-o atmosferă mai degajată.



În stilul ăsta continui planurile pentru after-mids. De exemplu, meciul de aseară a fost o avanpremieră a ceea ce va urma începând de duminica următoare. Am urmărit şi nu prea evoluţia naţionalei în faţa Franţei; oricum, ne-am conectat online la Antena 1 abia după ce românii dăduseră cele două goluri. Mi-am luat pastila de râs pentru sâmbătă seară, răstâlmăcind,împreună cu amicii mei, comentariile pe marginea jocului. Rezultatul jocului a fost prea puţin important, bine că n-am luat bătaie! Furaţi de magia micului ecran, la care niciunul dintre noi nu privise de cel puţin o lună jumate pe un canal românesc, am continuat să ne uitam la reclame şi promo-uri, toate Made in Romania. Apoi am trecut pe stand-up comedy autohton, deci Cafe Deko (ştiţi voi, diateza reflexivă şi Eminescu, 2 bucăţi de ler, cum rezolvi toate problemele în două cuvinte...şi altele)

Având în vedere că nu dormisem decât 2 ore din ultimele 40 , aveam toate motivele să îmi duc cartea de CPS la nani şi, simultan, pe mine.
Duminica începută fără cafea nu a durat decât până la 2pm: iar am picat buştean(ă) într-un somn năuc. De la mood-ul d'apres-midi până la a freca menta, nu a fost decât un pas -cina şi bârfele aferente. Aşa că, fraţilor, urmează o noapte lungă, şi o săptămână foarte grea.
Mă consolez cu peisajul de afară (watch the pics!) şi cu cel de mai prin preajmă
Toamna nu e chiar aşa de amară.



marți, 7 octombrie 2008

De veghe

Când n-ai să mai chemi din urmă nici amintiri cu ploi şi toamne, nici seri din iatacul verde,
Când n-o să plângi la fiecare clătinare a viselor tale,
Când o să trăieşti din tine...

O să-mi poţi cere să-ţi fiu umbră, călăuză şi rădăcini.
N-o să mai tremuri în somnul de neguri, căci tâmplele mele te vor hrăni de gânduri.
Îmi vei fi sălaş, îţi voi fi lumină.

luni, 6 octombrie 2008

Printre ploi

Când te gândeşti că ai lăsat în urmă abia două ore de somn, că săptămâna viitoare ai trei midterm-uri, două "referate":P (mi-era dor să folosesc conceptul asta) şi că mai vrei să citeşti ceva şi pentru sufleţelul tău, parcă e tot mai greu să începi o nouă săptămână cu optimism. Te hrăneşti cu gândurile de weekend, trecute deja în rândul amintirilor, şi tot speri că va mai ţine soarele de toamnă pentru o plimbare pe sub castani.
Mi-era atât de dor să scriu ceva pe blog, chiar nimicuri şi gânduri repetate ; acum o fac pe răspunderea mea şi a celor, în total, 500 de pagini de învăţat până vinerea viitoare. Mă deranjează că zilele, cât or fi ele de monotone, se succed după o lege a compensaţiei, care trasează atât de clar ups and down-urile itinerarului studenţesc.
De exemplu...
Vineri am sărbătorit în mod patriotic-de-mprumut Ziua Unificării Germaniei - zi dragă sufletului meu pentru faptul că m-a scutit de două cursuri semi-matinale. Având în vedere că nici la anul, nici peste doi ani nu voi avea o zi de weekend în plus din acelaşi motiv, merita să o trăiesc mai intens. De fapt, a fost o zi a pregătirilor pentru măreaţa escapadă la Hamburg.
...somn puţin sau chiar deloc, procrastinating homework and learning, şi multe, mult prea multe speranţe.
Sâmbătă în zori, după nici mai mult nici mai puţin de 2(două) ore de somn, am fost cel mai mai matinal enoriaş, fidel sandwishurilor improvizate din mâncarea Aramark. Nicicând nu mi s-a părut cafeaua mai amară decât în dimineaţa aia -banală doctorie antisomn, de care m-aş fi lipsit cu drag doar ca să aţipesc şi eu într-un tren nemţesc. Am fost foarte mândră de punctualitatea grupului, cu toate că era cât pe-aci să pierdem trenul - ne-ar fi costat 20 de minute de aşteptare în plus, pe un frig de 7 grade.
8 omuleţi, pornim la drum :D
Între veghe şi somn, discutăm pentru a mia oara problema midterm-urilor: orice cuvânt rostit la întâmplare, de oricare dintre noi conţine o referinţă externă către acest subiect tabu. Chiar argumentul care mi-a decis înrolarea în operaţiunea 'Hamburg- 4 octombrie' a fost legat de ...conduita mea academică: dacă tot am şanse să nu trec "acel" examen, măcar merită să ştiu că am pierdut timpul de învăţare pentru o cauză nobilă- să îmi cunosc patria-mumă-vitregă.
Am încercat să mă detaşez de context, să mă bucur că nu am o oră limită de întoarcere, să mă bucur de cei din jurul meu.
Poate că am reuşit, până în momentul în care senzaţia de nou, de imens, de...altfel a fost copleşitoare. Doar priveliştea unei soooo gara m-a lăsat fără vorbe, la fel şi ritmul bine măsurat al trecătorilor de pe peroane. O asemănare cu Gara de Nord am putut găsi decât în privinţa trenurilor - tot pe şine merg. (nu, nu s-a apropiat niciun meseriaş de mine, care să mă întrebe dacă nu cumpăr cu cinci sute de mii o cameră de filmat)
Degeaba mă străduisem să încropesc o hartă, să îmi organizez măcar mental itinerarul... Mi-ar fi fost de-ajuns să citesc câte ceva despre oraş, ca să îmi dau seama că mi-ar trebui pe puţin o săptămână să-l cunosc câtuşi de puţin. Nu mi-am agăţat nici gâtul de aparatul foto, nici ochii nu mi-i am clătit prin vitrine, m-am luminat doar cu chipuri şi cu zâmbete. (oricum, o să primesc cât de curând şi poze de la tovarăşii de drum)
Locurile vizitate, cu nume şi date istorice le-am cam uitat instantaneu. Am rămas în minte cu imaginea ploii stârnite din senin, ce n-a înecat nici o rază din soarele de toamnă. Priveam parcă două peisaje suprapuse, peste care treceau holograme a două mulţimi de oameni ce să se intersectau fără să se recunoască.
N-am regretat că mi-am uitat umbrela acasă...

S-a terminat şi weekend-ul prelungit, înecat în delirul adolescentin al primei toamne petrecute ...departe.



miercuri, 1 octombrie 2008

Erată

Nu, n-am uitat dulcele târg al Ieşilor... Doar că nu exista un monument dărâmabil şi cu valoare studenţească. Oricum, drajii mei, sî nu tăieţi teiul lu' Eminescu, că cine ştie ce geniu pustiu îl bântuie. Nu-l alungaţi, că vă piere tătă inspiraţiunea.
Urările erau pentru tot neamul studenţesc, şi le înoiesc dacă tot am făcut erată: Cât mai mult timp pentru voi, cât mai multă răbdare, cât mai mult zâmbet pentru cei din jur.

Joke

...Ia uitaţi ce ad apare pe pagina de yahoo Deutschland:


Având în vedere că şi pagina a căpătat o nuanţă foarte...(o ne-nuanţă!), nu pot decât să apreciez că web-designerul Yahoo Germania e o blondă, care citeşte tabloide româneşti; numai în alea apar reclame cu Dacia Logan/ Sandero ca să ocupe spaţiul între "articole".
Cum să pui tu, ţară cu ditamai industria de maşini, reclamă la o conservă fabricată în România? O iau ca pe o glumă...