Printre joabe, assignmenturi, mutări şi învârteli, am demarat o vară foarte împiedicată. Mă bucur că Bremenul se dezminte în privinţa vremii, şi am avut parte de soare în ultimele două săptămâni, destul cât să scot dejtu prin sandală şi să mă împiedic într-o fustă de in.
Mp3leru' e cel mai compassionate device de umplut drumurile singure până la lucru şi-napoi...mda, cam doar el. Când nici shuffle-ul nu mai merge calumea, şi ajung să ajung să îmi urăsc fostele piese preferate de la răs-ascultat, senzaţia de deja-vu-deja-vecu devine usturătoare...
Sfârşitul de iunie, măcar o dată la 4 ani, aduce câte o revelaţie ... fac din asta o regulă doar ca să marchez un jubileu destul de important pentru pozitia mea bipeda de astăzi...in simple terms. În runda asta, revelatia a fost pe fundal de tv series sau meci şi a fost doar ceva mai mult decat o constatare asupra împrejurărilor...singură, între bălării aproape halucinogene (iasomie, tei et al.şi strada pe care stau se numeşte ca atare, "Unter den Linden"), cu ceea ce se poate numi studenţeşte fonduri de topit pe nimicuri şi început de carieră corporatistă /research bifate, dar cu tot mai multe nemulţumiri şi never reachable goals... Fiindcă e greu de stiut unde e mijlocul, şi locul care se poate numi "pe val", cu atât mai greu cu cât te simţi undeva departe de ceea ce restul văd prin fundul ochilor tăi:P.
E încă mult de spulberat din vara asta încât să îmi simt şi eu gândurile mai sus. Aştept să se mai limpezească aerul, poate scot nasul şi prin stratul de ...real.
