miercuri, 1 octombrie 2008

Erată

Nu, n-am uitat dulcele târg al Ieşilor... Doar că nu exista un monument dărâmabil şi cu valoare studenţească. Oricum, drajii mei, sî nu tăieţi teiul lu' Eminescu, că cine ştie ce geniu pustiu îl bântuie. Nu-l alungaţi, că vă piere tătă inspiraţiunea.
Urările erau pentru tot neamul studenţesc, şi le înoiesc dacă tot am făcut erată: Cât mai mult timp pentru voi, cât mai multă răbdare, cât mai mult zâmbet pentru cei din jur.

Niciun comentariu: