marți, 18 martie 2008

[Etude]

Si cetatea devenea pe zi ce trece mai ingusta in jurul trupurilor lor de piatra. In camasa iederii prelinsa pe ziduri, atarna, ramas in urma, gandul ascuns al fugii. Infinitul se agata de hainele lor de stanca, si imbratisarea le era cadere in adanc. Zidurile cresteau in jur, iar ei se afundau tot mai mult in scoarta rece a gliei. Nu se mai puteau atinge, pastrau doar amintirea pipairii dintai, cand trupurile reci le alunecau printre valuri stravezii de ceata. Fiordul ii incapea in raceala de apa si atunci sarutul le era vartej: stihiile nu le ingaduiau apropirea de muritori, nici in vorba, nici in iubire.

Blestemul incepuse cu inghetul stancii din iatac, ca o increminire de umbra printre oglinzile ei. Ocheanul cu care il zarea venind se sparse, si departarea incepea sa le fie pecetluita de mai multe astepari. Scutul lui, racit de sangele celor ucisi in lumea de sub munte, se facea tot mai greu, tragandu-l spre pamant, in roua grea a osandei. A cazut intaia oara pe stanca, band din veninul si blestemul fiordurilor. Cand s-a plecat intr-un tarziu sa o sarute, picatura scursa pe frunte incepuse sa intunece privirea tinerei Eydis.

De atunci noaptea si piatra incepura sa le picure peste trupuri, adunandu-se in sloiuri reci peste imbratisari si suspine.


2 comentarii:

Annonymus Nottarius spunea...

Legenda si poezie si aici... nici nu era nevoie de naratiune. Nu-i Etude, dupa mine, e deja definitiv (in niciun caz terminat si depasit). Asociatii surprinzatoare: "Infinitul se agata de hainele lor de stanca" (vad aici stanca, imbracaminte si temnita a trupului, pedeapsa pentru prea-trupesti dorinte...sper sa nu ma insel). Simt si o incriptare, poetica dupa parerea mea. Ti-am mai spus ca ar trebui sa scrii poezie, nu? De ce nu incerci?

Annonymus Nottarius spunea...

Aaaa...am uitat ceva. La inceput, vad o influenta a legendei Mesterului Manole. ("cetatea devenea tot mai ingusta in jurul trupurilor lor de piatra"). Aici,insa, cetatea se ingusteaza, deci se pierde, odata cu pierderea trupurilor in piatra. Nu se cladeste nimic, se inalta doar ziduri, spre vesnica inchidere a iubirii.
Asta vad eu (I hope I'm right).