Shock

De obicei nu e de dorit sa vorbesti cu o persoana aflata intr-o criza de nervi, dar nici sa-i citesti gandurile, care ar putea sa fie la fel de maladive. Va pun chiar in acest pericol, de a vedea cum scriu atunci cand in mintea mea primeaza, peste confuzie si nesiguranta, ura si dispretul. Stiu macar ca gandurile mele intunecate nu sunt generalizate, am o tinta precisa in a le adresa. Ma deranjeaza ca in astfel de momente nu mai stiu sa lupt pentru linistea sufletului meu, imi irosesc puterile intr-o disputa inutila, mai mult cu mine insami.

Nu va temeti, ranchiuna asta nu e molipsitoare. Ceea ce ajung sa invat din astfel de intamplari e rodul unor amarnice dureri care s-au stins. Tind sa cred ca germenii lor au pierit de tot, desi nesiguranta cu care pornesc mai departe ma face sa sovaiesc.

Vor fi si altfel de zile, in care voi compensa tragismul clipelor de acum; sper sa imi pot castiga in jur increderea in cei pentru care as putea face la randul meu un bine. Mi se pare foarte greu sa ajung la aceasta impacare, si totusi...