Am aflat ca s-au scurs cele 66 de zile care ii erau in plus anului pentru a avea o forma rotunda. Iata ca de la inceputul lui 2008 n-am consemnat in agenda decat doua date importante.(atentie, continut neexplicit , qui n'importe pas). Acum, dupa ce au trecut impresiile de moment, le pot vedea exact la antipod. Daca doua luni de zile pot sa imi schimbe radical atitudinea, ce previziuni as putea sa fac pentru sfarsitul anului? Cred ca imi e mai greu sa anticipez cum si unde voi fi atunci, decat sa ma privesc in viitor, peste vreo 10 ani.
Stiu ca de multe ori am pomenit de idealurile mele, drept concepte, dar n-am schitat nicaieri o imagine concreta a mea peste ani. Ei bine, viziunea mea s-ar putea sa va para "fumata", dar se cladeste pe o vointa puternica.
Martie 2018
"Sunt foarte multumita de cina la care invitatii mei s-au simtit minunat. A fost dincolo de aspectul culinar si dansant un prilej de a rememora clipe din timpul adolescentei. Cand ma uit la Matei, care deja doarme singur in camera lui(apropo, s-a descurcat sa tina bine tacamurile de asta data, si s-a oprit la timp cu dulciurile fara sa-i fac observatie) ma gandesc ce repede va ajunge sa cunoasca lumea prin experientele proprii; sincer mi-as dori sa-i pot vorbi cu usurinta cand va ajunge la varsta marilor intrebari. Cred ca de Teodora voi fi mai apropiata(tot ea m-a trezit si acum);pe langa somnul ei agitat, ma nelinisteste si ideea ca va trebui sa ma intorc curand la serviciu. Nu mi-a fost prea greu nici la inceput sa ma adaptez la programul plecarilor in delegatie care imi sunt deja planificate, dar acum e fireste ca mi-e mult mai greu sa ma despart de casa, avandu-i pe cei mici.
O sa incerc sa traiesc la maxim ultimele luni din concediu, alaturi de copii si de L. Surpriza serii a fost chiar darul lui, intr-un moment foarte emotionant. Am crezut la inceput ca e o simpla perna alba satinata pe care el si copii... scrisesera, fiecare cu mijloace proprii, un mesaj pentru mami. Inainte de a adormi, cand am suflat ultimele lumanari din iatacul rouge-fonce, L mi-a asezat perna sub cap. Atunci am auzit ceva fosnind prin puf...
Am gasit inauntru prima scrisoare pe care o primise el de la mine, alaturi de un al doilea raspuns al lui(nu cel original pe care il pastrez in sipet).Ii spuneam visul meu de atunci, de a sta macar o seara in Orasul Luminilor si de a cutreiera strazile inguste alaturi de el. Raspunsul lui, cu acelasi scris pedant pe care si l-a pastrat din facultate, aducea implinirea dorintei mele. Mi-a scris ca vom pleca in curand, la inceputul verii, spre Paris, cu toata gashk de pitici, adica noi patru.
Nu mai tin minte ce am visat, dar oricum nu eram la metroul parizian...mai degraba pe bateau-mouche , imbracata in rochia mea verde, alaturi de cei la care tin cel mai mult pe lumea asta."
A fost o demonstratie de vointa, de incredere in visele mele.Your turn now!
Stiu ca de multe ori am pomenit de idealurile mele, drept concepte, dar n-am schitat nicaieri o imagine concreta a mea peste ani. Ei bine, viziunea mea s-ar putea sa va para "fumata", dar se cladeste pe o vointa puternica.
Martie 2018
"Sunt foarte multumita de cina la care invitatii mei s-au simtit minunat. A fost dincolo de aspectul culinar si dansant un prilej de a rememora clipe din timpul adolescentei. Cand ma uit la Matei, care deja doarme singur in camera lui(apropo, s-a descurcat sa tina bine tacamurile de asta data, si s-a oprit la timp cu dulciurile fara sa-i fac observatie) ma gandesc ce repede va ajunge sa cunoasca lumea prin experientele proprii; sincer mi-as dori sa-i pot vorbi cu usurinta cand va ajunge la varsta marilor intrebari. Cred ca de Teodora voi fi mai apropiata(tot ea m-a trezit si acum);pe langa somnul ei agitat, ma nelinisteste si ideea ca va trebui sa ma intorc curand la serviciu. Nu mi-a fost prea greu nici la inceput sa ma adaptez la programul plecarilor in delegatie care imi sunt deja planificate, dar acum e fireste ca mi-e mult mai greu sa ma despart de casa, avandu-i pe cei mici.
O sa incerc sa traiesc la maxim ultimele luni din concediu, alaturi de copii si de L. Surpriza serii a fost chiar darul lui, intr-un moment foarte emotionant. Am crezut la inceput ca e o simpla perna alba satinata pe care el si copii... scrisesera, fiecare cu mijloace proprii, un mesaj pentru mami. Inainte de a adormi, cand am suflat ultimele lumanari din iatacul rouge-fonce, L mi-a asezat perna sub cap. Atunci am auzit ceva fosnind prin puf...
Am gasit inauntru prima scrisoare pe care o primise el de la mine, alaturi de un al doilea raspuns al lui(nu cel original pe care il pastrez in sipet).Ii spuneam visul meu de atunci, de a sta macar o seara in Orasul Luminilor si de a cutreiera strazile inguste alaturi de el. Raspunsul lui, cu acelasi scris pedant pe care si l-a pastrat din facultate, aducea implinirea dorintei mele. Mi-a scris ca vom pleca in curand, la inceputul verii, spre Paris, cu toata gashk de pitici, adica noi patru.
Nu mai tin minte ce am visat, dar oricum nu eram la metroul parizian...mai degraba pe bateau-mouche , imbracata in rochia mea verde, alaturi de cei la care tin cel mai mult pe lumea asta."
A fost o demonstratie de vointa, de incredere in visele mele.Your turn now!
Un comentariu:
E frumos..sa ai capacitatea de a te imagina asa... oricum, cel mai bie e ca stii ce vrei sa faci , cum vrei sa arate viitorul tau... Eu una, oricat as incerca...singurul lucru pe cere il vad este o tipa imbracata la 4 ace, intrand intr-o sala de conferinte unde este asteptata de alti indivizi, la fel de aranjati, ce stau la o masa ovala. Tipa intra si instantaneu toate privirile se indreapta spre ea si undeva, pe fundal..se aud murmure, murmure ce nu vizeaza lungimea fustei sau culoarea machiajului.. E altceva la tipa nou intrata ce la trezeste interesul..
Trimiteți un comentariu