Pot sa spunca mi-am inceput ziua sub auspiciile unei vizionari mai mult decat interesante. Ar fi al 3-lea film pe care il vad singura in ultima luna ( desi pentru filmul asta facusem o promisiune de ne-singularitate in fata home-cinema-ului meu de 19"), dar sincer a meritat. Atentia nu mi-a fost pusa prea mult la incercare, si am putut intelege mai bine mesajul.(stupid sa incepi o impresie despre film, cu propriile tale stari in fata ecranului...e totusi mare lucru ca n-am pomenit de cojile de seminte de pe birou, sau de cestile cu mai-stiu-eu-ce.....asta doar fiindca nu aveam asa ceva pe birou).
Pentru cei care nu stiu, primul contact cu "Tinerete fara tinerete", a fost acum vreo 4-5 ani, cand am citit nuvela lui Eliade, pe atunci nu cred ca se gandise Coppola sa faca o ecranizare, cu atat mai putin eu. Stiu, totusi, ca m-am intrebat la un moment dat cum ar arata o pelicula cu scenariul asta, fiindca mi se parea foarte complicat sa redai salturile temporale si pastrezi coerenta. De cand am terminat de citit nuvela, a figurat printre cartile mele preferate si cel mai mult ma bucur ca am reusit sa conving pe cineva sa o citeasca.
Filmul l-am asteptat nespus de mult, nici acum nu e aparut oficial la noi, si tocmai asta e culmea, ca a fost in totalitate filmat la noi in tara.L-au avut americanii primii, la noi o sa ajunga in cinema pe 18 aprilie, din cate am citit, si promit sa il vad si la cinema.(va am drept martori).
Nu vreau sa devoalez actiunea filmului, nu ma pricep la cronici de film, nu am incercat pana acum asa ceva. Tot ce pot sa va descriu e impresia pe care o lasa un astfel de film. E senzatia aceea ce insuficienta cunoastere, de limitare in propria conditie. Cu toate astea, sensul pe care autorul a stiut sa il dea timpului, nu te face sa il vezi irecuperabil. Eroul traieste o tinerete instabila, pe fondul unui profund conflict interior- stiinta versus dragoste. Nu e pus in situatia concreta de a alege intre cele doua, dar simte ca anii pe care ii pierde din aceasta "tinerete fara tinerete" i-a dedicat unei notiuni abstracte.
M-a tentat foarte mult ideea de a stii continutul unei carti doar tinand-o pentru cateva clipe in fata ochilor, mai mult in interes pragmatic, sustinut de apropierea examenelor. In schimb, am cautat sa inteleg ca nu as dori sa inchin o eternitate doar notiunilor abstracte invatate din carti si ca e preferabila o dragoste care imbatraneste tacut, fara a-si pierde intensitatea.
P.S. Maine pe vremea asta sper sa va dau o veste buna
P.P.S. Poimaine pe vremea asta o sa va mai dau inca o veste buna(ceva mai sigura decat acea de maine)
P.P.P.S. Saptamana viitoare pe vremea asta, sper sa va dau doua-trei vesti bune.
Nu promit continut explicit, prietenii stiu de ce.
Pentru cei care nu stiu, primul contact cu "Tinerete fara tinerete", a fost acum vreo 4-5 ani, cand am citit nuvela lui Eliade, pe atunci nu cred ca se gandise Coppola sa faca o ecranizare, cu atat mai putin eu. Stiu, totusi, ca m-am intrebat la un moment dat cum ar arata o pelicula cu scenariul asta, fiindca mi se parea foarte complicat sa redai salturile temporale si pastrezi coerenta. De cand am terminat de citit nuvela, a figurat printre cartile mele preferate si cel mai mult ma bucur ca am reusit sa conving pe cineva sa o citeasca.
Filmul l-am asteptat nespus de mult, nici acum nu e aparut oficial la noi, si tocmai asta e culmea, ca a fost in totalitate filmat la noi in tara.L-au avut americanii primii, la noi o sa ajunga in cinema pe 18 aprilie, din cate am citit, si promit sa il vad si la cinema.(va am drept martori).
Nu vreau sa devoalez actiunea filmului, nu ma pricep la cronici de film, nu am incercat pana acum asa ceva. Tot ce pot sa va descriu e impresia pe care o lasa un astfel de film. E senzatia aceea ce insuficienta cunoastere, de limitare in propria conditie. Cu toate astea, sensul pe care autorul a stiut sa il dea timpului, nu te face sa il vezi irecuperabil. Eroul traieste o tinerete instabila, pe fondul unui profund conflict interior- stiinta versus dragoste. Nu e pus in situatia concreta de a alege intre cele doua, dar simte ca anii pe care ii pierde din aceasta "tinerete fara tinerete" i-a dedicat unei notiuni abstracte.
M-a tentat foarte mult ideea de a stii continutul unei carti doar tinand-o pentru cateva clipe in fata ochilor, mai mult in interes pragmatic, sustinut de apropierea examenelor. In schimb, am cautat sa inteleg ca nu as dori sa inchin o eternitate doar notiunilor abstracte invatate din carti si ca e preferabila o dragoste care imbatraneste tacut, fara a-si pierde intensitatea.
P.S. Maine pe vremea asta sper sa va dau o veste buna
P.P.S. Poimaine pe vremea asta o sa va mai dau inca o veste buna(ceva mai sigura decat acea de maine)
P.P.P.S. Saptamana viitoare pe vremea asta, sper sa va dau doua-trei vesti bune.
Nu promit continut explicit, prietenii stiu de ce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu