că mâine abia a trecut, că ieri va veni, şi că dincolo de tine, gândurile se trăiesc singure. Poate ai fi mai viu, dacă ţi-ai pune încrederea în pâmânt şi în nenorocirile pe care el le rabdă. Poate te-ar răbda şi pe tine, dacă ai te-ai sătura o dată de lumina falsă a celor din jur.
Alungă-i, nu privii la patimile lor, vezi-ţi de umbrele tale.
Mergi înainte!
Alungă-i, nu privii la patimile lor, vezi-ţi de umbrele tale.
Mergi înainte!
2 comentarii:
Sa crezi, Arisme, sa crezi! Sa-ti pui increderea in pamant, dar sa privesti mereu spre cer.
Oricum, odata si odata, tot te vei regasi in ceilalti, inorcandu-te la tine.
Trimiteți un comentariu