Încă n-am luat ţeapă pentru începutul asta de lună, ba chiar am sentimentul că am început un aprilie foarte revigorant. N-am început cu veşti bune de dimineaţă, dar am păstrat buna dispoziţie a începutului de săptămână. În fond, am atâtea vise de împlinit luna asta, încât nici n-aş îndrăzni să mă gândesc la ceva urât din trecut, nici măcar la veştile de ultimă ora care m-ar putea dezarma.
Îmi amintesc că acum doi ani pe vremea asta citeam Aprilie spulberat a lui Ismail Kadare; cartea asta mi-a stârnit nişte emoţii pe care nu le-am mai trăit la nicio altă lectură. Drama eroului, oricât de fictivă ar fi fost, m-a făcut să înţeleg altfel iminenţa unui blestem, şi chiar să lupt pentru izbăvirea de sub orice ură pe care aş fi stârnit-o printre cei din jur. E o carte v-o recomand pentru înţelegerea propriei drame, sau, dacă aceasta nu există, pentru înţelegerea infinitelor drame din jur.
Luna această e cu mult în puterea noastră şi cred că avem cu toţii nevoie la un moment dat de un început al nepătimirii... doar să-l începem la timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu