...când umbrele din cameră căutau să ascundă golul ce o adăpostea, când urmele lacrimilor pironite în tavan îşi răscumpărau căderea, când nu mai era surâs, nici nădejde, vălul i se aşeză pe creştet ca o podoabă a cenuşii. Îi simţea apăsarea sură, nu căuta să se elibereze de sub ea, răbda sfârşitul lent al ultimului vis în care el era adăpostit. Bătrâna îi spusese de mult că apăsarea aceasta de o noapte o va face să-l uite, îi va reda liniştea şi somnul alb promis de ursitoare.
Mâinile începură să-i tremure, buzele şi le simţea vinete, iar ochii verzi zbătându-i-se sub pleoape cereau un alt plâns, al iertării. Vroia s-o ierte pentru uitarea ce i-o purta, pentru nopţile neplânse de dorul lui, pentru clipele în care nu a putut să-i închine tăcerea. Şi-acum când îi cerea chiar moarte în gând, acum când vina îi îneca suspinul, nu mai putea să îl audă, să înţeleagă ispăşirea. Îl chema de sub neguri, de sub lance de foc, că să-i îngăduie despărţirea, îl chema să îi pună pecete asupra blestemului.
Vălul de cenuşă începea să o înghită, să o desprindă din iatac, să o topească în zori.
Mâinile începură să-i tremure, buzele şi le simţea vinete, iar ochii verzi zbătându-i-se sub pleoape cereau un alt plâns, al iertării. Vroia s-o ierte pentru uitarea ce i-o purta, pentru nopţile neplânse de dorul lui, pentru clipele în care nu a putut să-i închine tăcerea. Şi-acum când îi cerea chiar moarte în gând, acum când vina îi îneca suspinul, nu mai putea să îl audă, să înţeleagă ispăşirea. Îl chema de sub neguri, de sub lance de foc, că să-i îngăduie despărţirea, îl chema să îi pună pecete asupra blestemului.
Vălul de cenuşă începea să o înghită, să o desprindă din iatac, să o topească în zori.
Un comentariu:
Ton de poveste, mai multa limpezime aici, mult patos...imi place. Ca de obicei, stil succint. Abundenta de imagini vizuale-s-ar putea face cate un film scurt dupa majoritatea postarilor tale din blog.
Deja imi imginez cum ar arata un scurt metraj dupa "Tocmai atunci": la inceput, ecran negru complet; apoi, clarobscur, umbre nedefinite; singura sursa de lumina-o lumanare. In lumina-o femeie, de o nevinovata frumusete; di spate sa apara niste maini imbatranite, care sa-i aseze valul cenusiu pe crestet. Apoi, prim-plan pe batrana si pe tanara; batrana va spune-mai mult in soapta-o singura replica. Pe chipul femeii tinere sa apara o umbra de neincredere.
Pe urma, prim-plan cu tavanul incarcat de picaturi de lacrimi; din ociul stang al tinerei sa se scurga o lacrima, care sa cada in sus.
Apoi, reactia personajului feminin, descrisa in paragraful al doilea: "Mâinile începură să-i tremure, buzele şi le simţea vinete, iar ochii verzi zbătându-i-se sub pleoape cereau un alt plâns, al iertării."
Apoi, aparitie a unei siluete masculine-tip Fat-Frumos - poza martiala - poate fi si in zale, cu lancea de foc in mana. Fundal incetosat, padure sau mlastina, dar nu desprins de fundalul incaperii.
Cadru final: dezintegrarea lenta a personajului feminin, odata cu rasaritul soarelui.
Cam asa vad eu.
Trimiteți un comentariu