duminică, 20 aprilie 2008

Răsplata

Aveai atunci destule tristeţi ca să mai priveşti către alţii, dar ţi-ai păstrat şi pentru ei chipul de blândeţe. Ai tăgăduit la început că aş fi prin preajmă atunci când îţi aduni apusurile, dar le-am zărit pe toate numai dintr-o geană. Îmi cereai doar să te învăţ seninul, acum îmi ceri plânsul. Crezi că-ţi şade aşa de bine înlăcrimat? În ochii lor nu vei rămâne decât umbră, căci nimeni n-are timp să-ţi urmărească 'eşecurile artistice', nimeni nu le-ar înţelege ca virtuţi.
Ai şezut destul printre stânci şi nu le-ai îmblânzit aşa cum promiteai la început. Ştiam că îţi va fi greu, dar nici nu te-am lăsat să renunţi. Încercarea ţi-a fost stearpă, nu şi gândul. De când stai dinaintea mea şi nu vrei să-ţi ridici faţa de la pământ, văd că respiri tot mai greu. Ţi se împietreşte suflarea, dar nu te ştiu pregătit de plecare. Renunţi acum, când apusul e atât de strălucit, şi vederea atât de înaltă? Mai lasă, îndură şi geana zorilor de mâine, apoi ridică-te să-ţi iei răsplata...

Un comentariu:

Annonymus Nottarius spunea...

...străvezie şi limpede, pe care o vei pierde printre degete când vei încerca să o cuprinzi în palmă."
Simboluri în cascadă, mai multă claritate, fraze mai scurte, deci, schimbare de ton, oarecum. Eu una aş renunţa la "eşecurile artistice", dar nu ştiu cu ce le-aş înlocui. Observ aici multe antiteze. Cum eu sunt omul contradicţiilor, e musai să-mi placă.