Mai e până atunci

Într-adevăr, euforia dăunează grav inspiraţiei...cel puţin la mine. Trăind două bucurii consecutive, care m-au lăsat dusă de val, am realizat că perfecţionismul meu e în plin declin. Nu vreau să mă arăt nerecunoscătoare împrejurărilor, dar totuşi simţeam nevoia ca acea voce din mine să-mi şoptească un timid, dar lucid "se putea şi mai bine". Numai că respectivul glas s-a ramolit lately şi astfel sunt nevoită să lupt cu gândul de lene al sfârşitului de săptămână. Când se vorbeşte de măreţul examen....apropo bacalaureat= lauda fructului bine copt..., nu se pune problema inspiraţiei, ci a dispoziţiei pentru memorarea de noţiuni inutile. O evaluare "sănătoasă", după părerea mea, ar ţine mai mult de felul şugubăţ de a inova materia, dar probabil şi aşa aş găsi un motiv pentru care să ripostez. Aşa că, vrând-nevrând, trebuie să termin şi cu episodul asta.

Am un mare nechef de stat în faţa calcultorului, cu atât mai mult cu cât e tot mai verde afară. Mai sigur e să trag jaluzelele şi să ocolesc biroul, aşa ca să pendulez întreaga zi între câţiva pereţi. A veni şi vremea când o să mă duc cu nepoţii în livadă, fără să fiu nevoită să cobor cele 51 de trepte până la cofruntarea cu bordura şi alte două sute de metri până pe deal. Totuşi momentan aşa arată singura posibilitate de a evita sedentarismul. Bine că ne mai cheamă aştia şi la şcoală.

Mai sunt 5 săptămâni până când mă despart de legendarii, mult-lăudaţii(de alţii!) ani de liceu, de(fără adjectiv calificativ)colegi şi profi. Presimt un final foarte sec, nelacrimogen, pe care, personal, îl voi celebra la cursul festiv. Ceea ce ţine de party, outfit, make-up, hair-style and "tasty-fiţă" va fi pentru mine doar un subiect de relatare "au derriere". Urez succes şi răbdare participanţilor.(nu, nu sunt ironică...dacă aş fi fost nevoită să iau parte la show, cu siguranţă aş fi avut nevoie de mult calm şi stăpânire de sine). Dar, mai e până atunci...