În urmă cioburi şi în faţă păienjeniş... Ochii i se împiedicau de pulberea din rază ca şi când orbirea le era hrănită cu orice clipire de întuneric. Verdele se deschidea putred printre pleoape şi conturul lui mat înconjura un singur cerc de umbră. Pe acolo pătrundea în sloiuri somnul şi amorţirea, durerea atingeri în săgeţi şi lacrimi.
........
Mi-am golit acum câteva ore Inbox-ul, recitind tot ce mai rămăsese rătăcit pe-acolo. Era ciudat să parcurg invers etapele unei amintiri care ştiam cum se va finaliza. Şi totuşi m-am emoţionat, şi totuşi am crezut că am primit acele veşti cu puţin timp în urmă, şi m-am revăzut fremătând în faţa lor. Dacă am reuşit să le răspund la timp, a fost din vina mea, dacă am crezut şi mărturia vorbelor ce-au urmat, a fost o slăbiciune...poate cea a visului care se întunecă prea curând de lumina zilei...coşmar nu a fost.
........
Mi-am golit acum câteva ore Inbox-ul, recitind tot ce mai rămăsese rătăcit pe-acolo. Era ciudat să parcurg invers etapele unei amintiri care ştiam cum se va finaliza. Şi totuşi m-am emoţionat, şi totuşi am crezut că am primit acele veşti cu puţin timp în urmă, şi m-am revăzut fremătând în faţa lor. Dacă am reuşit să le răspund la timp, a fost din vina mea, dacă am crezut şi mărturia vorbelor ce-au urmat, a fost o slăbiciune...poate cea a visului care se întunecă prea curând de lumina zilei...coşmar nu a fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu