luni, 25 februarie 2008

Multumire

N-am crezut ca o multumire simpla pe care o primesc de la inceputul saptamanii poate sa imi faca ziua atat de energica. Daca, insa, am si o dovada a multumirilor primite, o pot pastra pentru a ma incuraja de fiecare data cand am ceva sa imi reprosez, fara sa renunt, totusi la perfectionism.

Faptul ca nu tot timpul stim sa multumim celor care ne fac un bine, un favor cred ca e un semn de nepasare fata de noi insine. Poate intr-un fel e dura aprecierea, dar cred ca ne pierdem respectul pentru ceea ce realizam cu rodul muncii noastre, daca nu multumim celorlalti care ne-au ajutat, fie macar cu o vorba. O forma de renuntare la materialism mai putin raspandita, de care am aflat mai demult, mizeaza pe faptul ca implinirea de sine vine atunci cand reusim sa spunem ca ceea ce am realizat nu ni se datoreaza noua in totalitate. Asta merge mana in mana cu fiecare "multumesc!" pe care il folosim zilnic, chiar si la cumparaturi. In mediile mai putin sofisticate e chiar mai mult apreciat; oamenii pe care ii numim "obisnuiti" sunt cei care ne raspund cu un zambet la semnul recunostintei noastre. Ai un feed-back scontat atunci cand esti sincer si nu indeplinesti doar o regula de comportament.

Incerc sa pun in fata celor pe care le-am observat adineaori nu doar un "se zice ca", ci chiar convingerea mea ca asta ar duce la cresterea respectului intre noi si pentru noi. Deocamdata caut self-esteem-ul care sa ma incurajeze sa merg mai departe, si seninatatea din privirile celor ce ma apreciaza cu sinceritate.

Va MULTUMESC ca mai aruncati cate un ochi pe blogul meu.

Niciun comentariu: