M-au lăsat singură... dar nu m-am temut, fiindcă am început să cresc. M-am uitat cuminte prin cărţile cu poze, mi-am îmbrăcat păpuşile cu hăinuţele croite de mine şi le-am pregătit de culcare. Am văzut pe geam alţi copii care se jucau şi nu mi-a plăcut deloc cum se împingeau. Eu când ies cu frăţiorul meu în parc, la scrânciobe, nu ne împingem şi nu vorbim urât. Îi lăsăm şi pe copiii cuminţi să se joace cu jucăriile noastre.
Dar e mai greu cu oamenii mari...
Ei nu mai ştiu să se joace, dar le promit copiilor lor jucării ca ale noastre, exact ca ale noastre, la care ţinem noi cel mai mult. Eu le împrumut copiilor jucăriile mele, dar nu îi las să le ia acasă, fiindcă îmi sunt prea dragi. Unele le-am primit de la mami când am făcut singură curat în cameră, altele le am de la Moş Crăciun sau Moş Nicolae, fiindcă am fost cuminte.
Şi aş fi şi mai cuminte dacă aş ştii că păpuşa aceea mare din pătuţ va rămâne numai a mea, că niciun părinte nu va mai vrea să-i cumpere alta la fel copilului său.
Dar e mai greu cu oamenii mari...
Ei nu mai ştiu să se joace, dar le promit copiilor lor jucării ca ale noastre, exact ca ale noastre, la care ţinem noi cel mai mult. Eu le împrumut copiilor jucăriile mele, dar nu îi las să le ia acasă, fiindcă îmi sunt prea dragi. Unele le-am primit de la mami când am făcut singură curat în cameră, altele le am de la Moş Crăciun sau Moş Nicolae, fiindcă am fost cuminte.
Şi aş fi şi mai cuminte dacă aş ştii că păpuşa aceea mare din pătuţ va rămâne numai a mea, că niciun părinte nu va mai vrea să-i cumpere alta la fel copilului său.
Un comentariu:
Return to innocence (sigur ştii şi melodia), stil simplu, limpede, cum se zice, în limbaj stereotip critic. Totuşi, dă afară din text cacofonia (o fi marcă stilistică a vârstei la care te referi, dar, totuşi...). Mai văd pe acolo o schimbare bruscă de ton..."Am fost lăsată singură" aparţine cu totul altei vârste. Ar fi sunat mai bine --M-au lăsat singură--.
Trimiteți un comentariu