Sa fie doar anul nou cel care cauta in mine bucuria unui vis reimplinit, sau doar sperantele mele care se nasc din gandul bun al inceputului? Am avut un revelion superb, printre oameni pe care desi i-am vazut pentru prima oara, m-au facut sa cred ca ceea ce sunt in lumea asta nu e doar un ghem de vise, ci o lumina a firii celei dintai.Bucuria simpla alaturi de cei ce mi-au devenit prieteni a insemnat o nostalgica intoarcere catre timpul lui Nichita, cel care a dat locurilor de aici un dor de patima si cuvant.
Asta e doar ceea ce a fost rostit....o meditatie la iubire si timp.
Trist cantec de dragoste
Numai viaţa mea va muri pentru mine-ntr-adevăr,
cândva.
Numai iarba ştie gustul pământului.
Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,
de inima mea, când o părăseşte.
Aerul e-nalt, tu eşti înaltă,
tristeţea mea e înaltă.
Vine o vreme când mor caii.
Vine o vreme când se-nvechesc maşinile.
Vine o vreme când plouă rece
şi toate femeile poartă capul tău
şi rochiile tale.
Vine şi o pasăre mare, albă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu