Mi-am dat seama nu demult, ca anului care abia a inceput doar noi ii putem pune coarne, sau, dimpotriva, ii putem adauga inca o pereche de aripi...pe cea veche si-a subrezit-o de cand cu incalzirea globala. In fond, mai crestem sau mai imbatranim cu un an, dar deocamdata nu realizam decat ca schimbam o cifra la data.
Recunosc, am fost speriata dupa ce am inceput sa realizez ca o sa vina un an greu, dar daca stau mai bine si ma gandesc si nu il raportez la "cariera" personala, va fi chiar unul cu multe lucruri de invatat. De ce m-am trezit tocmai acum? Fiindca de cand prevad rutina zilelor letargice de scoala, ma gandesc sa scap cumva de viciul cascatului in ore, si de aceea, mi-am propus sa mai invat si altceva din scoala....Sa zicem, ceva mai multa rabdare si bunavointa, putin echilibru si aceea doza de inconstienta, ca resursa pentru adolescenta care nu va mai fi.
Toti ne-am propus sa incepem anul cu dreptul, sau macar sa schimbam ceva in peisaj si totusi, personal, nu mi-am gasit puteri noi, dupa ce am trecut in 2008, fiindca m-am gandit sa pot pastra ceva si din invatatura anului trecut(nu de alta, dar mi-e ca se supara 2007, si cand se mai intoarce, nu o sa ma mai impac bine cu el). Mai am de platit ceva datorii din urma, datorii de impacare cu mine insami, dar cand vad anul a inceput cu pierderi printre prieteni, e intr-adevar dureros. Si nu va ganditi la un destin terminat tragic, nici la o moarte lenta, ci la oameni simpli, care odata erau ca voi, cei care nu ma cunoasteti inca. Incet au patruns in sufletul meu, iar eu am viciul asta sa nu renunt prea repede la o prietenie, chiar daca mi-a dat putine dovezi de stabilitate, incat risc sa devin ridicola insistand. Si i-am pierdut de prieteni...
Sub semnul indemnului de NU INSISTA!, primit de vreo 3 ori, in contexte diferite, am inceput eu anul si tocmai de aia nu o sa insist nici in iluzii , nici in trairi. Oare ce-ar fi daca nimeni nu ar insista sa comunice cu cei la care tine, daca n-ar insita sa afle ce isi doreste, daca n-ar insista sa cunosca macar un petec de lume ? Ganditi-va si voi...
O sa insist in a-mi impaturi visele, ca pe niste odoare de pret. Am sa le asez intr-un sipet vechi, alaturi de celelalte dorinte, fiindca incet-incet se va umple; ca sa fac loc altelor noi, va trebui sa le scot pe cele dintai. Si nu vor iesi de acolo decat implinite. Insist, IMPLINITE!
Recunosc, am fost speriata dupa ce am inceput sa realizez ca o sa vina un an greu, dar daca stau mai bine si ma gandesc si nu il raportez la "cariera" personala, va fi chiar unul cu multe lucruri de invatat. De ce m-am trezit tocmai acum? Fiindca de cand prevad rutina zilelor letargice de scoala, ma gandesc sa scap cumva de viciul cascatului in ore, si de aceea, mi-am propus sa mai invat si altceva din scoala....Sa zicem, ceva mai multa rabdare si bunavointa, putin echilibru si aceea doza de inconstienta, ca resursa pentru adolescenta care nu va mai fi.
Toti ne-am propus sa incepem anul cu dreptul, sau macar sa schimbam ceva in peisaj si totusi, personal, nu mi-am gasit puteri noi, dupa ce am trecut in 2008, fiindca m-am gandit sa pot pastra ceva si din invatatura anului trecut(nu de alta, dar mi-e ca se supara 2007, si cand se mai intoarce, nu o sa ma mai impac bine cu el). Mai am de platit ceva datorii din urma, datorii de impacare cu mine insami, dar cand vad anul a inceput cu pierderi printre prieteni, e intr-adevar dureros. Si nu va ganditi la un destin terminat tragic, nici la o moarte lenta, ci la oameni simpli, care odata erau ca voi, cei care nu ma cunoasteti inca. Incet au patruns in sufletul meu, iar eu am viciul asta sa nu renunt prea repede la o prietenie, chiar daca mi-a dat putine dovezi de stabilitate, incat risc sa devin ridicola insistand. Si i-am pierdut de prieteni...
Sub semnul indemnului de NU INSISTA!, primit de vreo 3 ori, in contexte diferite, am inceput eu anul si tocmai de aia nu o sa insist nici in iluzii , nici in trairi. Oare ce-ar fi daca nimeni nu ar insista sa comunice cu cei la care tine, daca n-ar insita sa afle ce isi doreste, daca n-ar insista sa cunosca macar un petec de lume ? Ganditi-va si voi...
O sa insist in a-mi impaturi visele, ca pe niste odoare de pret. Am sa le asez intr-un sipet vechi, alaturi de celelalte dorinte, fiindca incet-incet se va umple; ca sa fac loc altelor noi, va trebui sa le scot pe cele dintai. Si nu vor iesi de acolo decat implinite. Insist, IMPLINITE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu