Astazi, mi-am pierdut ceva timp visand si razgandind in tacere si mi-am propus sa renunt la ideea de a intoarce timpul inapoi. Desi eram mult convinsa de imposibilitatea acestei intoarceri, am continuat sa ma gandesc la efecte. Si m-am vazut din nou copil; cu toate astea , fara sa stiu ca as fi fost vreodata adolescenta, timpul a inceput sa imi treaca chiar mai repede, incat imbatraneam prematur, fara sa fii trait niciuna din experientele care, in starea actuala, m-au facut sa invat cate ceva. Si nu e vorba doar de stiinta, ci de oamenii pe care am putut sa ii intalnesc pana acum si de acea "grefa" pe constiinta pe care ei mi-au adus-o.
Mi-am propus apoi sa privesc un alt scenariu, cel al revenirii permanente in timp, de la o anumita varsta, ca si cand existenta mea ar fi trasat graficul unei parabole. Si atunci, n-am stiut care e punctul in care acum ma aflu, de unde si cand va incepe "coborarea in timp", sau daca a inceput deja.
M-am multumit sa privesc in jos spre pamantul de sub picoarele mele, care sub povara atator milenii, mai duce si povara trupurilor noastre incarcate de patimi.
Mi-am propus apoi sa privesc un alt scenariu, cel al revenirii permanente in timp, de la o anumita varsta, ca si cand existenta mea ar fi trasat graficul unei parabole. Si atunci, n-am stiut care e punctul in care acum ma aflu, de unde si cand va incepe "coborarea in timp", sau daca a inceput deja.
M-am multumit sa privesc in jos spre pamantul de sub picoarele mele, care sub povara atator milenii, mai duce si povara trupurilor noastre incarcate de patimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu