marți, 25 decembrie 2007

Dor de vechime

N-am sa mai caut nici impacare, nici tristete, doar gandul ca undeva pe cer o stea a rasarit pentru lume . Macar pentru putin timp am zabovit pe sub luna plina, cautand prin ceata versul colindului vechi. Am gasit neinduplecate neguri si chipuri imbatranite sub suspin, dar mult mai multe fete senine care sa ma caute printre ochii de gheata ai lumii.

Am primit un dar nepretuit de Craciun, pe langa cel de aseara. o veste care m-ar inalta spre implinirea celei mai aprige dorinte pentru anul urmator. Inca meditez la dorinta aceasta, fiindca daca ma gandesc la ea in noaptea de Craciun se va implini.

Inca sunt putin dezechilibrata de situatie si de felul in care stiu sa ma bucur atunci cand primesc o veste buna, chiar una de mult asteptata. Poate trebuie sa mai imbatranesc pentru a vedea in Craciun o adevarata sarbatoare a copilariei si a bucuriei sincere.

Ascultati cantecul asta. E putin din ceea ce simt acuum, si mi se pare ca ma face sa intru direct in atmosfera.

Niciun comentariu: