vineri, 21 decembrie 2007

Cea mai lunga noapte

Am crezut ca doar seara va veni mai repede, nu ca si timpul se va innopta, tocmai in preajma Craciunului. Incetasem sa mai cred in depresia ipocrita de dinaintea sarbatorilor, poate fiindca am avut intotdeauna colindatori la geam, o masa plina si atmosfera de familie care sa ma mangaie.Dar...

Anul acesta am avut sentimentul unui gol sufletesc, dincolo de senzatia de provincial derutat printre standuri cu marfa ieftina de sarbatori. Am cautat mai mult sa indeplinesc mitul "se rendre utile": curatenie, decorating si cumparaturi, in limita rabdarii, dar cu toate astea mi-e greu sa cred ca am facut ceva ca sa salvez Spiritul Craciunului, asa cum se zice in American cheap movies.

In schimb, am cautat sa stric legile acestui Decemberunderground cu nadejdea de a iesi din letargie, dar uneori mi se pare inutil sa incerc sa-i mai convertesc pe altii la fericire...la fericirea pe care sa si-o caute singuri in lucrurile simple din jur.

Mai intai voi incerca sa ma deprind eu insami cu ideea fericirii simple, poate o sa inspir pe cineva. De exemplu, in ziua solstitiului de iarna de anul acesta, am reusit sa strang multumirea de a privi mai putin lumina zilei, pentru a ma putea bucura mai mult de ea.



Niciun comentariu: