Am incercat azi sa nu raman doar eu insami, ci sa imprumut straiului vechi pe care l-am imbracat toata podoaba gandului si a dorintelor bune pentru sarbatori. Si nu am fost singura, caci toti de-o seama si de-o minte, am purtat haina innoita pentru a ne ura profesori.De-a fost un dar pentru ei sau un descantec inca nu stim nici noi, dar am vazut stralucind pe fetele lor o bucurie sincera. Inseamna ca le-a placut si felul in care le-am luat in raspar tarele, cat si "outfit"-ul nostru uniform. Spun si eu :cine are ceva impotriva sa spuna acum sau pe veci sa taca.
Colacutul din traista si paharul de vin fiert - rasplata clasica- mi-au dat senzatia ca traiesc acele clipe nu ca un personaj extras dintr-o lume arhaica, ci ca aveam flash-backuri dintr-o viata traita demult. Am avut dupa foarte mult timp sentimentul ca apartin unei generatii unite si am simtit ca putem duce bucuria mai departe, macar pentru timpul sarbatorilor.
Asa ca imi astept colindatorii, dar promit sa nu ii "corup" cu altceva decat cu un vin fiert, cozonac, prajituri.....si un gand bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu