Începutul de toamnă s-a adunat de mult în ramuri. Pe unde trec - încă străine locuri - recunosc ca dintr-o vedenie chipuri de frunze şi lumini de apus, imagini ce mi-au fost de dragi încă de atunci...
Îmi cârpesc zilele de septembire cu câte un curs răzleţ, cu câte o temă. Asta în variantă 'demo'. Full version-ul nu e la fel de user-friendly cum s-ar părea. După prima săptămână de studenţie (mie încă nu-mi vine să cred ; ca să mă conving că sunt studentă, îmi imaginez discuţii între bunici şi vecini pe tema "unde-i nepoata matale?"), îmi iau în serios toate responsabilităţile!
Mă mir că nu am făcut mari eforturi să intru în ritm. Ceasul meu biologic devine brusc responsabil de dimineţile începute cu entuziasm, chiar cu câte o tură de campus cu joc de glezne. Micul dejun consolează noaptea precedentă înecată în teme şi ştiu că fiecare ceaşcă de ceai va purta aroma zilei abia începute. La masă mă întâlnesc întotdeauna cu colegul de vis-a-vis la fel de matinal ca şi mine. Nu prea vorbesc cu restul lumii din servery, prea puţină, de altfel, şi mă nu mă concentrez deloc asupra gesturilor de 'grab and drop food'.
După o ceaşcă de ceai negru, parcă şi lumea prinde contur mai clar. Încep să realizez că trebuie într-adevăr să ajung într-un sfert de oră la cursuri. După două săptămâni petrecute aici, nu mai port harta campusului cu mine. Dar orarul trebuie citit cu mintea limpede dimineaţa...
În drum spre lecture hall (nu-mi ia mai mult de 5 minute), un domn respectabil trece cu bicicleta pe lângă mine şi ne salutăm aproape simultan.
Major:Integrated Social Sciences. Studenţi: mai multe fete, majoritatea blonde capabile şi cochete, băieţi cu aspiraţii filosofice sau politice, indivizi din anii superiori care reiau cursul. Lecture Hall: dotat, cu prea puţină lumină, un loc plăcut pentru somnul de după-amiază. Perdele roşii sau jaluzele prea mate. Prea multe proiectoare şi ecrane.
Intră profesorul. Stupoare: e chiar domnul cu bicicleta.
Course outline, lumea devine interesată..(sau nu, depinde de oră). Intervenţii în discuţie: conflictul din Georgia, cercetarea empirică, wikipedia contestată, 'puteţi să repetaţi?'. Doar reacţii pozitive de la catedră, răspunsuri date fără stridenţă, în limbaj profesional, cu intruziuni argotice, pentru entertainment. Medierea tuturor discuţiilor de fond făcută cu foarte mult calm. Punctualitate? Cred că e un feeling natural pentru orice neamţ, şi implicit pentru restul molipsiţilor de cultura tic-tac-ului. Ora se termină la timp, lumea îşi exprimă entuziasmul printr-o modalitate mai mult sau mai puţin inedită de a aplauda - bătut uşor cu pumnul în masă preţ de câteva secunde.
Drumul spre cămeruţă mai aduce un schimb de impresii. Nu bârfă! Nu se comentează de cum a venit cutare îmbrăcat, ce 'figuri' face proful, cât de grasă e aia din prima bancă. Nu! În schimb, sigur găsim o modalitate şucară de a irosi seara şi de a lăsa temele pentru 'midnight oil'
Ajung în cameră, fie că mai am cursuri, fie că am terminat, sigur îmi mai verific o dată mailbox-ul. Spamurile intra-campus-ice au tot felul de subiecte ciudate. De la "does anyone have a screwdriver?' la informări privind parlamentul studenţilor. E de la sine înţeles că mi-a lipsit mult downloadul, atât timp cât aici nu e permis niciun fel de torrent. Ca un fel de terapie pentru a mă deyobişnui au acţionat spamurile, dar şi laptopul meu care până ieri a fost în comă...Priviţi aici:
Asta a fost ca să îl fac de ruşine!
Dar, tot păţitu-i priceput!M-am descurcat, successfully, să-l doctoresc şi nu sunt nevoită să rescriu post-ul de pe blog din cauza unui astfel de flashback albastru.
Am început săptămâna a doua de şcoală, şi deja îmi fac rezervare pentru avionaş, ca să ştiu că ajung şi eu la timp ca să frământ conzonacii. Deocamdată ideea mi se pare foarte îndepărtată, dar totuşi nu mă bântuie doruri deprimante. Poate şi fiindcă am destul de lucru de pe o zi pe alta, iar timpul se umple ca un cozonac dospit.
Mi-e dor, în schimb, de măruntele tabieturi de acasă. O durere de spate, o migrenă, un acces de violenţă puteau fi calmate de Home Package- o alintare, un masaj, ceva sugestii binevoitoare. Acum găsesc soluţii surogat în atmosfera din cameră. Fac tot posibilul să fie relaxantă şi primitoare.
Scenariul de până acum are şi intruziuni de rutină, dar care sunt total inaplicabile în weekend. Aici, petreceri cu duiumul, karaoke după 'Lady Marmelade' la ora 2 noaptea pe la geamuri, Vecini de palier dezorientaţi care...reciclează sticle de Beck's, alţii, nostalgici, cântă la chitară. Restul sunt sus la Pajama Party, la un biliard sau la filmuleţ. Extra-campusing - în Irish Pub, Chocolate Store şamd.
Deja mă leagă ceva de locurile astea...
Îmi cârpesc zilele de septembire cu câte un curs răzleţ, cu câte o temă. Asta în variantă 'demo'. Full version-ul nu e la fel de user-friendly cum s-ar părea. După prima săptămână de studenţie (mie încă nu-mi vine să cred ; ca să mă conving că sunt studentă, îmi imaginez discuţii între bunici şi vecini pe tema "unde-i nepoata matale?"), îmi iau în serios toate responsabilităţile!
Mă mir că nu am făcut mari eforturi să intru în ritm. Ceasul meu biologic devine brusc responsabil de dimineţile începute cu entuziasm, chiar cu câte o tură de campus cu joc de glezne. Micul dejun consolează noaptea precedentă înecată în teme şi ştiu că fiecare ceaşcă de ceai va purta aroma zilei abia începute. La masă mă întâlnesc întotdeauna cu colegul de vis-a-vis la fel de matinal ca şi mine. Nu prea vorbesc cu restul lumii din servery, prea puţină, de altfel, şi mă nu mă concentrez deloc asupra gesturilor de 'grab and drop food'.
După o ceaşcă de ceai negru, parcă şi lumea prinde contur mai clar. Încep să realizez că trebuie într-adevăr să ajung într-un sfert de oră la cursuri. După două săptămâni petrecute aici, nu mai port harta campusului cu mine. Dar orarul trebuie citit cu mintea limpede dimineaţa...
În drum spre lecture hall (nu-mi ia mai mult de 5 minute), un domn respectabil trece cu bicicleta pe lângă mine şi ne salutăm aproape simultan.
Major:Integrated Social Sciences. Studenţi: mai multe fete, majoritatea blonde capabile şi cochete, băieţi cu aspiraţii filosofice sau politice, indivizi din anii superiori care reiau cursul. Lecture Hall: dotat, cu prea puţină lumină, un loc plăcut pentru somnul de după-amiază. Perdele roşii sau jaluzele prea mate. Prea multe proiectoare şi ecrane.
Intră profesorul. Stupoare: e chiar domnul cu bicicleta.
Course outline, lumea devine interesată..(sau nu, depinde de oră). Intervenţii în discuţie: conflictul din Georgia, cercetarea empirică, wikipedia contestată, 'puteţi să repetaţi?'. Doar reacţii pozitive de la catedră, răspunsuri date fără stridenţă, în limbaj profesional, cu intruziuni argotice, pentru entertainment. Medierea tuturor discuţiilor de fond făcută cu foarte mult calm. Punctualitate? Cred că e un feeling natural pentru orice neamţ, şi implicit pentru restul molipsiţilor de cultura tic-tac-ului. Ora se termină la timp, lumea îşi exprimă entuziasmul printr-o modalitate mai mult sau mai puţin inedită de a aplauda - bătut uşor cu pumnul în masă preţ de câteva secunde.
Drumul spre cămeruţă mai aduce un schimb de impresii. Nu bârfă! Nu se comentează de cum a venit cutare îmbrăcat, ce 'figuri' face proful, cât de grasă e aia din prima bancă. Nu! În schimb, sigur găsim o modalitate şucară de a irosi seara şi de a lăsa temele pentru 'midnight oil'
Ajung în cameră, fie că mai am cursuri, fie că am terminat, sigur îmi mai verific o dată mailbox-ul. Spamurile intra-campus-ice au tot felul de subiecte ciudate. De la "does anyone have a screwdriver?' la informări privind parlamentul studenţilor. E de la sine înţeles că mi-a lipsit mult downloadul, atât timp cât aici nu e permis niciun fel de torrent. Ca un fel de terapie pentru a mă deyobişnui au acţionat spamurile, dar şi laptopul meu care până ieri a fost în comă...Priviţi aici:
Asta a fost ca să îl fac de ruşine!
Dar, tot păţitu-i priceput!M-am descurcat, successfully, să-l doctoresc şi nu sunt nevoită să rescriu post-ul de pe blog din cauza unui astfel de flashback albastru.
Am început săptămâna a doua de şcoală, şi deja îmi fac rezervare pentru avionaş, ca să ştiu că ajung şi eu la timp ca să frământ conzonacii. Deocamdată ideea mi se pare foarte îndepărtată, dar totuşi nu mă bântuie doruri deprimante. Poate şi fiindcă am destul de lucru de pe o zi pe alta, iar timpul se umple ca un cozonac dospit.
Mi-e dor, în schimb, de măruntele tabieturi de acasă. O durere de spate, o migrenă, un acces de violenţă puteau fi calmate de Home Package- o alintare, un masaj, ceva sugestii binevoitoare. Acum găsesc soluţii surogat în atmosfera din cameră. Fac tot posibilul să fie relaxantă şi primitoare.
Scenariul de până acum are şi intruziuni de rutină, dar care sunt total inaplicabile în weekend. Aici, petreceri cu duiumul, karaoke după 'Lady Marmelade' la ora 2 noaptea pe la geamuri, Vecini de palier dezorientaţi care...reciclează sticle de Beck's, alţii, nostalgici, cântă la chitară. Restul sunt sus la Pajama Party, la un biliard sau la filmuleţ. Extra-campusing - în Irish Pub, Chocolate Store şamd.
Deja mă leagă ceva de locurile astea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu