joi, 24 septembrie 2009

De fapt, nu era ultimul

Cred ca m-am hotarat sa petrec marea trecere scriind, poate fiindca imi reduce din neincrederea specifica fiecarei aniversari. Ar trebui sa fie un manifest de sobrietate si self-awareness ceea ce scriu acum, dar mi-e teama ca parca ma indepartez fix de starile astea. In schimb, ma arunc singura intr-un val de frica (aproape paranoia) fara sa am radacini in...nimic.

11 : 10 -Chiar acum primesc urari de acasa, mi se canta "La multi ani!", plang putintel sa sfintesc urarile, dar imi revin ascultand asta:

Niciun comentariu: