Supersinteza zilei

Nu puteam să las ziua să treacă fără a marca preţiosul eveniment de contribuţie intelectuală la soarta unui fake-bacalaureat, adică proba A, scris- româna. Când m-am întors de la examen nu aveam decât o dispoziţie ploioasă şi un entuziasm latent, dar, până spre sfârşitul zilei, am realizat că am scăpat într-adevăr de toată literatura buchisită a adolescenţei mele ... pur şi simplu am izbucnit. Mi-e greu să cred că dovada măiestriei analitice am expus-o pe cel mai incult text cult din anii de liceu, pe care, însă, m-am străduit să-l fac appealing şi pentru cea mai înţepată euglenă corectoare(dacă o să am o astfel de neşansă!). Totuşi nu mi-a lipsit febleţea mea poetică, Lord Stănescu, cu poate cel mai sugestiv titlu de poem, reprezentativ pentru tătă învărteala de la igzamin- "nedreptate"(mai mult nu comentez!). La chestia de argumentat nici că se putea o temă mai faină, sincer, atât Timp cât am fost în permanenţă sub pressingul Timpului.
Marea mea revelaţie, la câteva ore bune după încheierea tezei (cer scuze pe această cale colegelor care m-au aşteptat să termin lucrarea, şi le mulţumesc că nu m-au scos din clasă în şuturi) s-a întâmplat la confruntarea cu baremul. Chiar simţeam cum vibrează fiecare silabă din barem pe care o bifam mental şi pe capodopereta mea. Mă mulţumesc de obicei doar cu prea mult, dar la notă voi accepta şi proximitatea maximului, că unde-i comisie, nu-i tocmeală! Vă urez, iubiţi colegi de suferinţă, încă 3 probe asemenea, de 3 ori pe atâtea zâmbete pe figură, şi puteri ale lui 3 în materie de sticle de şampanie pentru sărbătorit victoria finală.