Mi-a plăcut să plouă şi să fie soare în fiecare zi, numai bine cât să mă plimb on/off-cetate.
Mansarda mi-a dat o vedere preţioasă de sus, linişte destulă şi somn buştean. Sunt deja o parte din peisajul camerei mele - m-am obişnuit să nu stau foarte mult într-o cameră care să fie a mea pe deplin, aşa că mă ataşez şi mă de-ataşez emoţional cu uşurinţă de orice spaţiu pe care îl populez. Acum aş fi în intervalul cu labelul 'adaptat la condiţiile de mediu', cu un picior în rutină şi cu gândul vag spre plecare. Deci, rezonabil...
La scârbici, am început să îmi cunosc mai bine colegii, chipurile, şi încep să 'make THE difference'. Fără să generalizez, mi se pare că am devenit un observator lucid al atitudinii faţă de muncă în sistemul bugetar românesc. Fără detalii deocamdată, pot spune că aş ştii unde trebuie lucrat pentru improvement. Să speram că nu sunt singura care şi-a dat seama...
Cam asta s-a văzut din cetate, şi ştiu că sunt arhi-cunoscute 'panaramele', dar cine ştie când vă hotărâţi să aterizaţi în zonă. Poate chiar cât sunt aici ...
De vis-a-vis de 'casă' şi workplace 
Pasajul scărilor...(unde ades pot fi văzuţi puşti de 5-6 ani în tricouri cu Iron Maiden)
De la balconul turnului spre Piaţa Cetăţii
Din turn spre 'casă'
În vitrina unui magazin de ceasuri
Panaramă cu ce se vede de la mansardă (de obicei chiar mai clar)
Singura cale de ieşire din cetate în care nu dai de utilaje+muncitori care pavează
În foarte-tarele cimitir de pe deal
Casssă Sssăssseassscă 
Din cameră spre 'workplace'
Pe străzi, în cetate
Escape route...
