Trebur'le astea de vacanţă, schimbările de program şi fantastica rutină printre blide mă fac să cred că m-am desprins de mult timp de şcoală. Mare lucru nu fac, dar azi, de exemplu, mi-am pus la bătaie ghiarele pentru un exerciţiu de "uojare", care mi-a luat, în total vreo 2 ore şi ceva. Constat însă că rezultatul este....ciudat, arat de parcă am mâncat huba-bubba sau chupa-chups cu unghiile (oja e verde!).
Nu v-am comunicat, însă, efectele apariţiei mele pe prima pagină a ziarului de ieri. Pot spune că în sat la bunica sunt vedetă, m-au recunoscut vecinele bunicii şi m-au felicitat indirect. Cea mai dură reacţie a fost a bunicului, care, înainte de a citi articolul, a întrebat dacă "mă da mai departe[la ştudii]". M-am amuzat, evident, dar am şi trăit ipotetic o eventuală finalizare a studiilor mele. Probabil că în câţiva ani mama ar fi scos zestrea de la naftalină şi peste încă vreo 2 ani, bunica ar fi trăit revelaţia de a avea un strănepot pe care să-l crească "cu pempărşi, nu cu pelinci". Şi eu care mă gândeam să-l legăn pe laptop, şi să-i citesc Harry Potter...
Sub impactul dramatic al ploilor din ultimele zile, mâine vor începe zilele oraşului meu natal. Patetic, ştiu! Prelungite cu o zi, adică anul asta încep de cu joi, celebrările gospodarilor humoreni vor aduce în vizor multe obiceiuri şi proaste obiceiuri. Personal, fiindcă voi lipsi la secţiunea destinată premierii olimpicilor, mă interesează reacţia generală a publicului la acţiunile culturale din aceste zile. Probabil voi pierde şi eu timpul prin mulţime, probabil mă voi teleporta vineri în Târgul Ieşilor să prind ultima creangă de tei înflorit, deşi puţin probabil. Voi crea, deci, legătura între cele două "leagăne" ale copchilărei mele: locul naşterii şi oraşul unde am bătut mingea pe maidan, într-o legătură eternă de 160 de kilometri zdrăngăniţi pe microbuz.
Să ne auzim sănătoşi, să nu ni se pună sardelele la stomac şi să ne reziste fierea la atâţia mici învârtiţi pe grătar şi în praful de GH!
Nu v-am comunicat, însă, efectele apariţiei mele pe prima pagină a ziarului de ieri. Pot spune că în sat la bunica sunt vedetă, m-au recunoscut vecinele bunicii şi m-au felicitat indirect. Cea mai dură reacţie a fost a bunicului, care, înainte de a citi articolul, a întrebat dacă "mă da mai departe[la ştudii]". M-am amuzat, evident, dar am şi trăit ipotetic o eventuală finalizare a studiilor mele. Probabil că în câţiva ani mama ar fi scos zestrea de la naftalină şi peste încă vreo 2 ani, bunica ar fi trăit revelaţia de a avea un strănepot pe care să-l crească "cu pempărşi, nu cu pelinci". Şi eu care mă gândeam să-l legăn pe laptop, şi să-i citesc Harry Potter...
Sub impactul dramatic al ploilor din ultimele zile, mâine vor începe zilele oraşului meu natal. Patetic, ştiu! Prelungite cu o zi, adică anul asta încep de cu joi, celebrările gospodarilor humoreni vor aduce în vizor multe obiceiuri şi proaste obiceiuri. Personal, fiindcă voi lipsi la secţiunea destinată premierii olimpicilor, mă interesează reacţia generală a publicului la acţiunile culturale din aceste zile. Probabil voi pierde şi eu timpul prin mulţime, probabil mă voi teleporta vineri în Târgul Ieşilor să prind ultima creangă de tei înflorit, deşi puţin probabil. Voi crea, deci, legătura între cele două "leagăne" ale copchilărei mele: locul naşterii şi oraşul unde am bătut mingea pe maidan, într-o legătură eternă de 160 de kilometri zdrăngăniţi pe microbuz.
Să ne auzim sănătoşi, să nu ni se pună sardelele la stomac şi să ne reziste fierea la atâţia mici învârtiţi pe grătar şi în praful de GH!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu