Avantaje:
Comiţi, voluntar sau nu, un exerciţiu de supravieţuire în propria casă. Probabil influenţat de "Lost", pe care îl urmăreşti cu genunchii sub nas de câteva zile, ţi se pare că trebuie să desăvârşeşti administrarea teritoarială a casei, să economiseşti resurse, să îţi faci provizii, să vânezi orice insectă care atentează la securitatea căminului.
Tu creezi şi distrugi atmosfera din jur, tocmai fiindcă nu ai cu cine să dezbaţi, nici măcar pe tema bătutului covoarelor.
După ce faci curăţenie-bec, te poţi juca la nesfţrşit cu detaliile, îţi poţi amenaja cel mai cochet colţ de lectură în balcon.
Telefonul sună întotdeauna pentru tine.
Poţi da muzica la maxim, deşi de obicei timpanele tale cedează primele.
Te simţi puţin student, puţin turist, puţin musafir în propria casă, şi joci toate aceste roluri încercând să-ţi intrii în voie.
Liberul tău arbitrul cunoaşte adevărate mutaţii, în lipsă totală de constrângeri sau sfaturi.
Dezavantaje:
Deşi ai tot timpul la dispoziţie, nu îţi găseşti prea uşor un moment prielnic de a scrie pe blog, simţi că tot ce era de scris e o sinteză a articolelor scris-citite mai înainte.
Nu îţi poţi ţine decât promisiunile practice, bifând pe lista cu "To Do", nu şi pe cea cu "To Feel"
La un moment dat, simţul responsabilităţii te copleşeşte şi ai tendinţa de a imita rutina celor mari, care au, de obicei, grijă de bunăstarea familială.
Îţi creezi gânduri negre despre ce s-ar întâmpla dacă ai rămâne blocat în baie, sau ai cădea...pentru mai mult timp... în cadă, dacă te-ar curenta fierul de călcat, sau ai uita aragazul deschis.
Pe de altă parte, te gândeşti la consecinţele şederii home alone la întoarcerea din vacanţă a celorlalţi: Dacă n-ai udat florile destul, dacă ai mai stricat ceva prin casă, dacă ai halit un virus pe calculator, dacă ai împrumutat un lucru fără să ceri voie şi l-ai deteriorat.
Nu ţi s-au interzis prea multe chestii nici de obicei, aşa că nu poţi trăi sentimentul "breaking the law", oricâte ar scorni imaginaţia ta de solitar.
Dimineaţă, sau după somnul de după-amiază, nu ai cui să-ţi povesteşti visele, le ţii în tine şi ţi se par absurde sau rău-prevestitoare.
Nu ştii de ce, dar ţi-e foarte greu să faci conversaţie cu cineva întâlnit pe stradă(asta în cazul în care renunţi la atitudinea de legumă şi ieşi din casă); nu ai chef nici de vorbit la telefon sau pe mess.
Momentul de maximă intensitate a zilei este înainte de somn, când dai refresh întregii zile, şi ai senzaţia că eşti încă incapabil să live on your own, fiindcă nu înţelegi cum poate fi vacanţă şi acasă.
....
Şi ca o urmare la toate astea, consulţi mersul trenurilor.
Comiţi, voluntar sau nu, un exerciţiu de supravieţuire în propria casă. Probabil influenţat de "Lost", pe care îl urmăreşti cu genunchii sub nas de câteva zile, ţi se pare că trebuie să desăvârşeşti administrarea teritoarială a casei, să economiseşti resurse, să îţi faci provizii, să vânezi orice insectă care atentează la securitatea căminului.
Tu creezi şi distrugi atmosfera din jur, tocmai fiindcă nu ai cu cine să dezbaţi, nici măcar pe tema bătutului covoarelor.
După ce faci curăţenie-bec, te poţi juca la nesfţrşit cu detaliile, îţi poţi amenaja cel mai cochet colţ de lectură în balcon.
Telefonul sună întotdeauna pentru tine.
Poţi da muzica la maxim, deşi de obicei timpanele tale cedează primele.
Te simţi puţin student, puţin turist, puţin musafir în propria casă, şi joci toate aceste roluri încercând să-ţi intrii în voie.
Liberul tău arbitrul cunoaşte adevărate mutaţii, în lipsă totală de constrângeri sau sfaturi.
Dezavantaje:
Deşi ai tot timpul la dispoziţie, nu îţi găseşti prea uşor un moment prielnic de a scrie pe blog, simţi că tot ce era de scris e o sinteză a articolelor scris-citite mai înainte.
Nu îţi poţi ţine decât promisiunile practice, bifând pe lista cu "To Do", nu şi pe cea cu "To Feel"
La un moment dat, simţul responsabilităţii te copleşeşte şi ai tendinţa de a imita rutina celor mari, care au, de obicei, grijă de bunăstarea familială.
Îţi creezi gânduri negre despre ce s-ar întâmpla dacă ai rămâne blocat în baie, sau ai cădea...pentru mai mult timp... în cadă, dacă te-ar curenta fierul de călcat, sau ai uita aragazul deschis.
Pe de altă parte, te gândeşti la consecinţele şederii home alone la întoarcerea din vacanţă a celorlalţi: Dacă n-ai udat florile destul, dacă ai mai stricat ceva prin casă, dacă ai halit un virus pe calculator, dacă ai împrumutat un lucru fără să ceri voie şi l-ai deteriorat.
Nu ţi s-au interzis prea multe chestii nici de obicei, aşa că nu poţi trăi sentimentul "breaking the law", oricâte ar scorni imaginaţia ta de solitar.
Dimineaţă, sau după somnul de după-amiază, nu ai cui să-ţi povesteşti visele, le ţii în tine şi ţi se par absurde sau rău-prevestitoare.
Nu ştii de ce, dar ţi-e foarte greu să faci conversaţie cu cineva întâlnit pe stradă(asta în cazul în care renunţi la atitudinea de legumă şi ieşi din casă); nu ai chef nici de vorbit la telefon sau pe mess.
Momentul de maximă intensitate a zilei este înainte de somn, când dai refresh întregii zile, şi ai senzaţia că eşti încă incapabil să live on your own, fiindcă nu înţelegi cum poate fi vacanţă şi acasă.
....
Şi ca o urmare la toate astea, consulţi mersul trenurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu