Da, mi-a fost dat să trăiesc şi această experienţă inedită din viaţa de student, în fond, una esenţială pentru conduita mea academică. Bilanţul pregătirii pentru mid-termul de la CPS a constat intr-un total de 3 ceşti de cafea x 7 zile de învăţat pe brânci = somn 2-3 ore pe noapte, daydreaming la cursuri(de fapt, o stare de transă), 300 de pagini recitite, 50 foi cu notiţe, 2 pixuri consumate.
Asta, pentru un amărât de mid-term, care contează 40% din 'media' pe semestrul asta, la obiectul respectiv. Având în vedere că am 9 cursuri (minus 1, fără note), importanţa examenului ar fi fost de 4,4 %. ... în schimb, am senzaţia că peste 4,4 % din neuronii mei au suferit şocuri şi leziuni grave.
Atmosfera de examen, fără obsedanta sigilare a tezelor şi supravegherea ostentativă anti-copiere, mi-a priit. Cred ca şi dacă ar fi ieşit proful din clasă nu ar fi copiat niciunul. Mai arunca şi nenea Matthijs câte un ochi către sală, dar fără să ne bănuiască de fraudă.
Am trăit pentru pentru prima dată senzaţia de lapsus obsedant în timpul unui examen, similară cu cea pe care ţi-o dă o sunetul unei unghii ce sgârie sticla. Mai dur a fost că mi-am amintit răspunsul, fără niciun ajutor, exact după ce am închis teza :|
Seara de după examen a fost închinată descărcărilor nervoase, sub multiple forme...Bine că a trecut, rezultatul contează mai puţin.
Epilog: dimineaţa zilei de 15 octombrie a.c. a stat sub semnul unui onirism degenerat; după 5 ore de somn, mi-am luat o extra-raţie de 30 de minute, care avea să mă coste un "mAss Beliefs" înceţoşat, de ora 8 (:|
Asta, pentru un amărât de mid-term, care contează 40% din 'media' pe semestrul asta, la obiectul respectiv. Având în vedere că am 9 cursuri (minus 1, fără note), importanţa examenului ar fi fost de 4,4 %. ... în schimb, am senzaţia că peste 4,4 % din neuronii mei au suferit şocuri şi leziuni grave.
Atmosfera de examen, fără obsedanta sigilare a tezelor şi supravegherea ostentativă anti-copiere, mi-a priit. Cred ca şi dacă ar fi ieşit proful din clasă nu ar fi copiat niciunul. Mai arunca şi nenea Matthijs câte un ochi către sală, dar fără să ne bănuiască de fraudă.
Am trăit pentru pentru prima dată senzaţia de lapsus obsedant în timpul unui examen, similară cu cea pe care ţi-o dă o sunetul unei unghii ce sgârie sticla. Mai dur a fost că mi-am amintit răspunsul, fără niciun ajutor, exact după ce am închis teza :|
Seara de după examen a fost închinată descărcărilor nervoase, sub multiple forme...Bine că a trecut, rezultatul contează mai puţin.
Epilog: dimineaţa zilei de 15 octombrie a.c. a stat sub semnul unui onirism degenerat; după 5 ore de somn, mi-am luat o extra-raţie de 30 de minute, care avea să mă coste un "mAss Beliefs" înceţoşat, de ora 8 (:|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu