Lumea îmbătrâneşte şi fără urări de "La mulţi ani!" trimise pe facebook. Totul e să ştii când e ziua ei.
Nu prea ştiu la ce să mă aştept de la mine. Îmi fac zilnic atâtea surprize, încât ajung să nu mă recunosc. Deja schimbarea de fond şi de oameni s-a ameliorat. Nu e rutină, e doar obişnuinţă cu schimbarea. Îndrăzneam, la început, să îmi fac vise legate de ţinuta academică, de social life, de oamenii; acum, parcă n-aş risca să îmi promit nici că îmi voi termina temele la timp. Tot ce era motivaţie şi râvnă de freshman poate fi înecat cu o singură privire în urmă - din câte îmi amintesc, nu îmi propusesem să devin un zombi ISS, nici un tocilar a cărui singure achiziţii să fie dopurile de urechi pentru orele de privacy cu readerul de Mass Beliefs, dar nici 'a party dude', cu preocupări intense pentru outfitul de sâmbătă seara. Mă îngrijorează faptul că media pe care eu incerc să o stabilesc între aceste două extreme nu seamănă deloc a echilibru. E doar mers împiedicat pe sârmă - deci, şi riscul de a pica la fiecare pas şi de a-şi zdreli soclul clădit cu sudoarea frunţii.
Am deja un feedback de la primele 3 evaluari pe semestrul asta. Dacă pun la socoteală doar home school electives (aka, chestii de la profilul meu) sunt cam la gradul 'bine', dar dacă mai adaug prestaţia la mate (cu sau fără ultimul quizz :P), ating gradul 'Bbine'.
Azi, la ora de CPS, chiar înainte de a ne livra tezele corectate (apropo, toate rezultatele sunt confidenţiale), o duduie mai palidă a leşinat. Nu vă spun ce faţă a pus dom' profesor şi în câte minute a venit salvarea. Reacţia mea a fost ceva de genul straight face, cu nevoie acută de aer. Mi-am zis în gândul meu că biata fată a avut noroc că era nemţoiacă, încât, şi după o stare de şoc, a putut să le explice 'live' medicilor ce s-a întâmplat. Mă aşteptam, după faza asta, să se repete incidentul la scară mai mare după aflarea rezultatelor. Dimpotrivă, lumea a răsuflat uşurată şi cu un punctaj la limita de trecere.
Am încercat să nu fiu nemulţumitul căruia să i se ia darul şi, într-un fel, am fost răsplătită - Cu un gând bun ...şi un blush în obraji.
Oscilaţiile agonie-extaz nu au putut fi normalizate decât cu un Ritter Sport 71% cacao la ora 10 pm.(aşa e scris pe reţetă!) Rezultă o noapte lungă, cu aproape 100 de pagini de citit, pentru o prezentare onorabilă mâine. E miercuri deja, aşa că ţineţi-mi pumnii!
Nu prea ştiu la ce să mă aştept de la mine. Îmi fac zilnic atâtea surprize, încât ajung să nu mă recunosc. Deja schimbarea de fond şi de oameni s-a ameliorat. Nu e rutină, e doar obişnuinţă cu schimbarea. Îndrăzneam, la început, să îmi fac vise legate de ţinuta academică, de social life, de oamenii; acum, parcă n-aş risca să îmi promit nici că îmi voi termina temele la timp. Tot ce era motivaţie şi râvnă de freshman poate fi înecat cu o singură privire în urmă - din câte îmi amintesc, nu îmi propusesem să devin un zombi ISS, nici un tocilar a cărui singure achiziţii să fie dopurile de urechi pentru orele de privacy cu readerul de Mass Beliefs, dar nici 'a party dude', cu preocupări intense pentru outfitul de sâmbătă seara. Mă îngrijorează faptul că media pe care eu incerc să o stabilesc între aceste două extreme nu seamănă deloc a echilibru. E doar mers împiedicat pe sârmă - deci, şi riscul de a pica la fiecare pas şi de a-şi zdreli soclul clădit cu sudoarea frunţii.
Am deja un feedback de la primele 3 evaluari pe semestrul asta. Dacă pun la socoteală doar home school electives (aka, chestii de la profilul meu) sunt cam la gradul 'bine', dar dacă mai adaug prestaţia la mate (cu sau fără ultimul quizz :P), ating gradul 'Bbine'.
Azi, la ora de CPS, chiar înainte de a ne livra tezele corectate (apropo, toate rezultatele sunt confidenţiale), o duduie mai palidă a leşinat. Nu vă spun ce faţă a pus dom' profesor şi în câte minute a venit salvarea. Reacţia mea a fost ceva de genul straight face, cu nevoie acută de aer. Mi-am zis în gândul meu că biata fată a avut noroc că era nemţoiacă, încât, şi după o stare de şoc, a putut să le explice 'live' medicilor ce s-a întâmplat. Mă aşteptam, după faza asta, să se repete incidentul la scară mai mare după aflarea rezultatelor. Dimpotrivă, lumea a răsuflat uşurată şi cu un punctaj la limita de trecere.
Am încercat să nu fiu nemulţumitul căruia să i se ia darul şi, într-un fel, am fost răsplătită - Cu un gând bun ...şi un blush în obraji.
Oscilaţiile agonie-extaz nu au putut fi normalizate decât cu un Ritter Sport 71% cacao la ora 10 pm.(aşa e scris pe reţetă!) Rezultă o noapte lungă, cu aproape 100 de pagini de citit, pentru o prezentare onorabilă mâine. E miercuri deja, aşa că ţineţi-mi pumnii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu