Şi parcă nu mi-e atât de greu să recunosc că am trecut într-un nou an, când ştiu că totul s-a petrecut firesc, cu răbdarea orelor de final, cu reacţii petrecăreţe şi cu somn absolut necesar. A fost, de fapt, o plăcută aducere aminte: un revelion aproape identic cu asta nu mai avusem de vreo 6 ani, când îmbunătăţeam atmosfera de party purtând coifuri de hârtie pe cap. În rest, m-am bucurat că numărătoarea inversă nu mi-a creat aşa mari emoţii, mai ales că am repetat simbolic experienţa la ora 1, ora Jacobs. M-am mâhnit că unii nu ştiu să petreacă: o parte prea excentric, o parte prea potolit sau plictisit(somehow, my case).
Până şi camera mea e aceeaşi ca şi ieri, ca şi anul trecut, şi nu ştiu de ce aştept o schimbare vizibilă tot timpul de revelion. Probabil că ar fi trebuit să cer de la mine o schimbare.
Până şi camera mea e aceeaşi ca şi ieri, ca şi anul trecut, şi nu ştiu de ce aştept o schimbare vizibilă tot timpul de revelion. Probabil că ar fi trebuit să cer de la mine o schimbare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu