Supersinteza zilei

Nu puteam să las ziua să treacă fără a marca preţiosul eveniment de contribuţie intelectuală la soarta unui fake-bacalaureat, adică proba A, scris- româna. Când m-am întors de la examen nu aveam decât o dispoziţie ploioasă şi un entuziasm latent, dar, până spre sfârşitul zilei, am realizat că am scăpat într-adevăr de toată literatura buchisită a adolescenţei mele ... pur şi simplu am izbucnit. Mi-e greu să cred că dovada măiestriei analitice am expus-o pe cel mai incult text cult din anii de liceu, pe care, însă, m-am străduit să-l fac appealing şi pentru cea mai înţepată euglenă corectoare(dacă o să am o astfel de neşansă!). Totuşi nu mi-a lipsit febleţea mea poetică, Lord Stănescu, cu poate cel mai sugestiv titlu de poem, reprezentativ pentru tătă învărteala de la igzamin- "nedreptate"(mai mult nu comentez!). La chestia de argumentat nici că se putea o temă mai faină, sincer, atât Timp cât am fost în permanenţă sub pressingul Timpului.
Marea mea revelaţie, la câteva ore bune după încheierea tezei (cer scuze pe această cale colegelor care m-au aşteptat să termin lucrarea, şi le mulţumesc că nu m-au scos din clasă în şuturi) s-a întâmplat la confruntarea cu baremul. Chiar simţeam cum vibrează fiecare silabă din barem pe care o bifam mental şi pe capodopereta mea. Mă mulţumesc de obicei doar cu prea mult, dar la notă voi accepta şi proximitatea maximului, că unde-i comisie, nu-i tocmeală! Vă urez, iubiţi colegi de suferinţă, încă 3 probe asemenea, de 3 ori pe atâtea zâmbete pe figură, şi puteri ale lui 3 în materie de sticle de şampanie pentru sărbătorit victoria finală.

Ploaie şi sânge

Şi-n jur furtună, şi plânset printre umbre...doar chipul i se vedea dincolo de geam, cu ploaia zugrăvindu-i pe obraz dâre adânci, şi durere în picuri. Ar fi căutat spre cer, dacă nu i s-ar fi părut atât de străin şi învolburat. Îşi simţea trupul cu toate păcatele vâlvoi şi apăsarea lor tot mai arzândă. Nici răbdare, nici suspin sau iertare nu o puteau linişti, ofta de parcă zilele toate i se îngrădiseră în cer şi aveau să cadă odată cu ploaia, îngropându-se şi îngropând-o în lutul galben de sub păduri. Privea către pământ şi îşi privea palmele cu tremurul pe care îl ai atunci când te priveşti însângerat şi nu poţi să-ţi fi singur de ajutor. Se simţea vinovată de o atingere parcă, de greutatea palmelor pe care nu de mult le ţinuse într-ale ei. Le pierduse printre alte mii de mâini întinse după ajutor, săgetate de o lovitură vrăjmaşă şi îngropate laolaltă fără jeluire şi spovadă. La început crezuse că va primi întreaga lor putere şi strângerea caldă, dar acum simţea că ea îndură tocmai rana şi sângele lor neispăşit, nevindecat de moarte.

Anticipasem...

multe reuşite pentru ziua de azi, începând dis-de-dimineaţă, când am reuşit să mă trezesc la timp pentru a ajunge la examen. Reacţiile mele fireşti în condiţii de stres s-au schimbat foarte mult în ultimul timp. Dacă am intrat fără nici cea mai mică urmă de morcov în sală şi mi-am pregătit discursul cu o măruntă stânjenire, dar am vorbit fără pic de trac, când să înmânez foaia de examen am început pur şi simplu să tremur şi să mă chinui să-mi ţin echilibrul pe tocuri.
Bineînţeles, ieşirea din şcoală mi-a fost glorioasă-inside, fiindcă nimeni nu se mai sinchisea de încă un 10, la câtă prestaţie inteligentă a fost zilele astea.
Cea mai firească delectare pe seara asta, semifinala de la Euro '08, nu mi-a adus mari surprize, fiindcă ştiam eu ce ştiam, legat de meine liebe Mannschaft. Totuşi, şoul n-a fost savurat pe deplin din cauza întreruperilor, dar victoria rămâne victorie. Promit să mă duc cât de curând la un meci al Germaniei, pe viu

Întretimpuri

Uite că iar mă aflu în ajun de morcovărie şi nici gând de recapitulări sau trabăluri. Mi-a plăcut nespus ploaia de azi, cu tot cu fulgere şi noroi, chiar am reuşit şi o ieşire în natură...everything for a healthy life- no stress, no worries!
Ia uitaţi o "altă istorie insolită", a unei piese pe care am întâlnit-o în coloana sonoră a multor filme, (mai cu seamă la "secvenţe tari"). Din seria "ce poate cavărul" , vă prezint:

Gloria Jones - Tainted Love






Soft Cell - Tainted Love





Marilyn Manson-Tainted Love

Minus una

Fârtaţi, am păşit cu dreptul, deşi nu mă mai ţineau tocurile...
După o noapte convulsivă, cu gânduri deşarte(am visat că eram bătrână şi că începeam să mă tem de moarte....=vis horror), cu "costumaş' şel bun" am devastat răsadniţa de morcovi din faţa şcolii. Priveliştea lugubră, ceva gen Bacovia- Cuptor ..." Cei vii se mişcă şi ei descompuşi,/Cu lutul de căldură asudat", nu mi-a tăiat elanul, însă prea mulţi de 10 mi se îngrămădiseră în câmpul vizual ca un 'must do it'.
Punctul culminant a fost ceva de genul veni, vidi, valea... sincer, n-am prea citit textul, fi'ncă îmi chinuia circumvoluţiunile încă din clasa a 9a :"Fost-au cest Ştefan Vodă...şuap-şubidubap.."Ioi, tu, şi am vorbit şi liber, încât să menţin acel preţios eye-contact cu doamnili profisoari. Concluzia: Am 4 de 10 pe fişa de examen - 3 de la notă şi încă unul numărul beletului. Sincer, chiar mi-ar conveni să-mi meargă aşa şi pe mai departe.
A trecut, şi încă mă îngrijorează faptul că nu realizez că am intrat în bac...aştept pentru un argument mai concret probele scrise. Toată lumea keeps fingers crossed!

Înainte şi după (II)

Acum e "înainte" rău de tot...Customized counter-ul meu arată 9 ore , mai exact 566 minute rămase până la marele "Bing!!!!". De fapt, azi îmi propusesem să vorbesc despre orice altceva decât despre bac. E, în fond, un punct de reper în destinul meu de elev, dar nu cel mai important. Pot spune că foartea sumara pregătire pe care am întreprins-o în ultima vreme m-a ajutat mai mult să gândesc în perspectivă, să înţeleg inutilitatea noţiunilor aprofundate şi importanţa 'bătăliilor' ce vor urma. Cel mai sănătos şi antistress gând în momentele astea, pentru orice absolvent de liceu, e imaginea vacanţei şi a huzurelii din facultate.
Mi-am verificat ordinea de intrare la proba de mâine şi mi-am găsit numele în dreptul unui frumos număr 23, similar cu data de mâine, care, însă, nu-mi spune mare lucru. Aaaa, totuşi e numar prim...pot avea eu funcţia unui număr prim în toată tărăşenia asta? nu pot fi 'prim' dar pot fi prima. Pur si simplu am încredere în mine la momentul de faţă, nu ştiu cum mă voi simţi peste exact 12 ore, când voi intra în sală, dar cert este că sunt mult mai multe lucruri frumoase la care să mă gândesc noaptea asta ca să scap de morcovul de atitudine. (deci, să fie clar, nu am morcov de 'slova-cărţii', ci morcov de atitudine, de tupeu!)
Urmăresc repriza a doua a unui meci....sec până acum (care mai de care mai latin pe teren). În fine, nu e decât un 'microb' microbist de moment, nu m-am reprofilat pe potato-couching la meciuri.
Ce-mi doresc pe seara asta e un gif animat proiectat pe un perete care să facă până mâine dimineaţă...

Oh, go on!

Şi o dedicaţie.....caţie ...caţie... 'la toţi cei care dă bacu'! ..bacu ....bacu!

Morcheeba - Gained The World

şi, keep this in mind, nici nu câştigăm, nici nu pierdem lumea cu examenul asta...

Înainte şi după (I)

Câteodată stau şi mă gândesc cum priveam mai demult ideea de absolvire a liceului, cât de înduioşată mă uitam la cei care, săracii!, aveau bacul, în miez de vară.
Nu e nimic nasol în a rememora, nu mai că mi-am ales cam prost momentul...acum sunt eu, gândacul ăla de bibliotecă, molia care stă cu burta pe carte, şoarecul căreia îi miroase caşcavalul a vacanţă. Bine, bine, consider momentul de faţă unul out of the context, fiindcă ...
m-am săturat de tot neamul adormit al eroilor călinescieni, camilpetrescieni, caragialeni, sadovenieni, de multele chestii care se termină în -ism şi aparţin subiectului al treilea de la proba A.
V-aţi prins, nu am epuizat nici măcar pregătirea la română, şi eu nu sunt omul care se apucă de prea multe deodată. So, verdictul "4 days, 108 hours" este ceva mai puţin decât DEPLORABIL.
Atmosfera de studiu, inaugurată oficial lunea asta (mi se pare că a trecut deja o săptămână de când scriu 5-6 eseuri pe zi) are multe din atributele lenei de sfârşit de an şcolar, mai ales că am un exemplar în casă care nu ştie cum să-şi manifeste bucuria că e în vacanţă. Eu nu! La mine totul se rezumă cam aşa - trezit ora 10 (totuşi mă respect), chestii-mărunte,routine până la 11, primul eseu până la 12-13(sau documentare), pauză de uitat pe geam, de luat cunoştinţă cu lumea din jur- vreo oră în total, printre eseuri, multe alte eseuri 14-21, faze tari de la Euro'08 (bine, aseară nu se pune, şi nici mâine că prea tare o să fie Turcia-Croaţia), pauză de un kg de cireşte sau de pufarini, mult city fm între timp, apă plată, bladder, citit ziarul pe net, bârfă mică pe mess, luat la mijto pe mess, certat pe mess, somn neprofund începând cu ora 3 am....uuu, dar chiar fac câte ceva, totuşi.
Ideea e că, dacă tot trece bacul, dacă tot mă simt în formă (cu excepţia acelei jumătăţi de oră pe noapte când mă trezesc şi îmi fixez imaginea unui eşec la câte o probă), n-aş vrea ca pe urmă să mă întreb dacă într-adevăr am trăit în zilele premergătore examenului.
În fond, e doar o familiarizarea cu ceea ce va veni: sesiune, mici depresii, telefoane cu şmiorcăieli, euforia de după igzamin.
Încerc să-mi observ cu atenţie micile detalii ale vieţii avant-guerre, fiindcă acestea mi-ar putea crea amintiri plăcute. De aceea, ţin cu tot dinadinsul să precizez , pentru cei care n-au luat cunoştiţă până acum, că într-un moment de....extaz şi concentrare....am reuşit să scot de pe tastatura de la laptop vocala U. Aşadar, de vreo 5 zile scriu într-o modalitate foarte originală, şi mă tot gândesc, dacă nu descopeream un truc pentru a-l folosi pe U, câte cuvinte mi-ar fi lipsit din vocabularul YM sau blogger....multe! mă abţin să spun care.
Azi am avut încă o dovadă concretă a pregătirii ante-(sau anti-)facultă. Am vizualizat cu atenţie valiza şi puii de valiză - proprietate personală - care îmi vor căra boarfele către alte meleaguri, către alte plaiuri cu iz de sesiune. Cert e că....îmi place culoarea;)
Scumpii mei, vă las, că vreau să văd meciul între Felix şi Ion. Pe curând!