Later edit

Dau leapşa mai departe către dom' profesor Rousseau

Leapşa....depinde

....de la Lisa

"AIESEC organizează luni, 16 martie, Global Village
şi cu această ocazie lansează o leapşă: fă-ţi o ţară aşa cum vrei tu.
Alege-i un nume, o limbă, un sport naţional, o mâncare tradiţională şi
orice altceva mai vrei tu. Vrei să ai cea mai spectaculoasă ţară? Vino
luni în Piaţa Revoluţiei să îi adaugi ingrediente din 46 de ţări
diferite."

Îmi place foarte mult tema, dar tare mă tem că alegerea coordonatelor naţionale va fi influenţată de starea de moment, sau cel puţin de starea de mid-semester.
Buuuun.
Ţara mea s-ar numi Depinde ( pentru simplul motiv că e un răspuns universal, pentru orice întrebare posibilă, şi se mai poate şi traduce), cu capitala la Nuamchefazi(cu accent pe ultimul i, ca să sune a nume); steagul ar arăta cam aşa:


...iar stema -coat of arms - ar fi un emoticon de tipul:D
Imnul naţional ar fi



The Rolling Stones - Paint It Black


Parcă mi-l şi imaginez intonat la un campionat naţional de whist -sportul naţional pasiv, alternativa activă fiind înotul, în bazine cu culoare aşezate pe direcţia dungilor de pe steag.
Limba vorbită ar fi un hibrid perfect între franceză şi engleză, dar oricine vorbeşte româna "la perfecţie" ar fi înţeles de restul lumii.
Reflectând aici o mică sechelă de la cursul de politică, as spune că Depinde ar fi o monarhie consitutională parlamentară, cu scoruri de 1 la drepturi politice şi libertăţi cetăţeneşti.(adică democraţie de la mama ei).
Ar trebui să aibă o suprafaţă de vreo 300 000km patrati, formă hexagonală, relief concentric - munţi spre graniţe (înălţimea maximă în vârful Jacobs, 3000 m, să-l pot escalada şi eu la o adică) şi câmpie în centru. Evident, ape termale pe unde se poate, resurse bunicele, şi bine administrate.
Întreaga populaţie ar avea preocupări culturale care le-ar umple măcar 4 ore pe zi. În aceste condiţii, am avea câte două lansări de carte pe zi, filme premiate la Cannes în fiecare an, actori adevăraţi recunoscuţi internaţional. Oamenii ar locui toţi la case, nu prea scunde, nu prea înalte, şi ar avea în mansarde câte o bibliotecă sau un anticariat. Ar merge împreună la teatru şi la film şi şi-ar zâmbi pe stradă fără a fi falşi. Ar dormi puţin, maxim 6 ore pe zi ca să nu piardă nicio picătură de soare. Da, ziua ar fi mult mai lungă.
Ar asculta şi crea muzică bună, dar şi-ar respecta gusturile. Ar învăţa să-şi cânte şi să nu fie ipocriţi. Ar citi mult, şi ar minţi mai puţin. Nu s-ar uita la TV...prea mult. Nu ar avea nevoie de critică din afară, fiindcă ar avea o bună conştiinţă de sine,nu contează cât de diferiţi ar fi.
Ar avea o religie a iubirii şi ar avea grija ca fiecare în parte să fie fericit, pentru el însuşi şi pentru ceilalţi. DEPINDE doar de ei...

Scrisoare

Am împlinit 200 de postări pe blog şi cifra asta rotundă nu-mi aduce aminte decât că mă apropii de o altă schimbare de prefix. Dacă am început să scriu aici de prin liceu, nu mi-am uitat deloc pornirile de atunci. Legat de ce puteam face atunci, de ceea ce am şi împlinit, am găsit nişte vorbe extraordinare pe blogul lui Chirilă. Merită citite sau ascultate...

scrisoare catre liceeni

Mi-e dor să citesc şi să am timp de luptă cu mine însămi. Mi-e dor să vorbesc pentru mulţi şi să îi fac bucuroşi. Mi-e dor să ascult cum se înalţă pe fiecare fir de iarbă o nouă biruinţă.

1Martie Călător

Un început de lună pe măsură... Cu bilanţul pe februarie lăsat deoparte, am pus la cale un Mărţişor multicultural şi de-al nostru....Nu a semănat nici pe departe cu ce a fost anul trecut şi a devenit un soi de compensare pentru atunci

Faza 1: pregătirile -anunţate cu surle şi trâmbiţe prin tot Jacobs-ul - au mobilizat o echipa...cum altfel decât "de forţă şi talent". Sortimentele de turta dulce, sărăţele, doi-se-pupa au făcut deliciul bucătarilor(pentru început) - majoritatea neiniţiaţi în prealabil. Cu toate astea, partea feminină a echipei de lucru a dominat pe toate fronturile, si ma simt mandra de asta.

Faza 2: workshop - toate neamurile rasucind la mărţişoare. Sentiment înălţător. punct. Faza 3 fara un sfert : gătit, repriza a doua - mărţişor digerabil. Good to know: zahărul nemţesc nu e dulce!

Faza 3+ schimbare de plan-locaţie: la mine în acvariu, 20 oameni prin rotaţie, radio zu şi râs cât cuprinde. Prăjitura cu vişine are succes imens (sau?), mai ales de lăsata secului. Adevărul e că m-am simţit foarte high ca gazdă, pentru prima oara cu atâţia oaspeţi, cu atâtea flori şi mărţişoare în jur.

De-aş fi plecat atunci

Voi fi tăcut în lut cu uşi de lemn deasupra când, plânsă, ai să-nţelegi şi vezi c-am fost un gând. Să nu porţi umbra mea cu lauri, să jeleşti mai bine tot ce ea n-a putut cuprinde: părul tău cărunt, zorile şi apa vie. Rosteşte peste toate acestea vorba ta blândă şi mirarea, gândul dintâi ce te-a făcut să mă chemi atunci în tine. Priveşte-ţi mâinile cum tremură răscolind ţărâna şi negăsind nimic. Mult mai adânc, oase albe ţi se vor arăta şi n-or s-ascundă nici patimă, nici dor de viaţă. Se vor întinde subţiri peste mâl şi-ţi vor zgâria palmele când vei voi să le mângâi. Aruncă-le-napoi, să nu le prindă lumina şi-ntoarce-ţi faţa către răsărit şi casă. Te-aşteaptă în albie pruncul ce astăzi n-ai vrut să-l hrăneşti. Te strigă şi plânge mai aprig decât mine, adulmecă viaţa şi nu o pedepseşte. Te ştie doar cu obrazul brăzdat, căci lui n-ai vrut să-i întorci faţa cea bună. Ţi-a păsat de lut şi ceară, pe când el se ridica din albie, iar eu căcam deja poteci de jar...

Iertăciune

Te-am luat la rost ş-am spus în faţă că mi-eşti aprig. Că n-ai cu mine vorbe sub fereşti şi nici aleanul n-ai să mi-l propteşti pe uşa de la tindă. Întinde braţul să cuprinzi de mijloc ursita ce te joacă-n palme muncite de pământ. Leagă-ţi gândul de glie şi judecata întinde-o pe uliţi, să ştie alţii cât de vrednic mi-eşti. Nu zăbovi la sfaturi cu mustrare şi nici cu ochi de tină să priveşti la ţară. Să-ţi ţie Domnul fruntea sus şi gândul cu smerită rugă, să ai pâmânt de-o palmă să te închini la cer şi prunduri. Să ţi se-nchine sus paharul de pe urmă ş-udat să fie lutul pe care-acum păşeşti, de lacrimi de femeie cu prunc crescut cât bradul. Să-ţi ţie casa roadă şi ogrăzile belşugul de-mpăcare.

[Să sune puţin a Coşbuc]

Bucurie

Fiindcă trec atât de repede pe lângă mine şi mi se opresc în preajmă doar când e să mint, bucuriile îşi caută locul printre acei Alţii, cu inimi de lut proaspăt. Eu nu le primesc decât cu o şovăire de o clipă, cu un ras amuţit, ca o trădare. Prefer să stau în tihnă la umbra visului şi să simt cum mă îneacă încet. Respir apoi deasupra lui şi plutesc în golul de suflet pe care mi l-a deschis. Valul de lumină aşternut deasupra mă îngroapă sub fărâmele ce odată au fost eu, suflet tânăr şi patimă neşovăitoare. Între lumină şi rouă, gândul mi se agaţă de păcat, căci prin el sunt legată de glie, de uitarea binelui şi a recunoştinţei. De asta nu pot să mă bucur...