Unveil

Sad face

Te miri de ce-ar putea să-nsemne râsul şi jocul trist al claunilor. Le vezi umbrele triste prin cortină şi îi auzi cum suspină, cu masca pictată tot mai strident, cu ochii îmbătrâniţi. Iei parte la jocul lor mânjit cu ghips, înfăşurat în pânză de-arlechin, eşti complice la trucul cu banuţul scos de sub ureche. Te amuză aproape sadic privirile lor vinovate, atunci când cei mici îi iau în râs "Îl ţineai în mânecă!". Şi tu, de-atâtea ori, i-ai crezut, dar acum te simţi parcă răzbunat. Îi vezi întorcându-se cu capetele plecate, la menajeria stăpânilor.

proaspta achiziţie...

În urmă

Printre noi se plimbă trecutul şi ne lasă în urmă, cu gândul la ierni şi la fulgere, cu sufletul atârnat de locul vegherii. Mai am câteva ore să-mi adun în genţi căldura şi casa de aici. Mai am câteva zâmbete de schimbat, câteva vorbe şi câteva lacrimi de împraştiat. Împachetând, mi-am dat seama că au trecut, poate prea repede sau prea încet, patru săptămâni de când sunt acasă. Mi-am umplut timpul cu uitare, cu lene şi cu gânduri de 'va fi'. M-am temut să mă apropii prea mult de lucrurile care mai demult mi se aşezau firesc în preajmă. Nu am străbătut nici locurile, nu am revăzut prea mulţi oameni şi m-am închis uneori în cămara de unde mi-era drag să privesc către ei.
Cu multe tăceri, cu paşi leneşi şi cu umbre de acasă, pornesc la drum.

Surpat

Şi tu o să te topeşti încet cu ziua, cu ora care ţi-a tăiat în suflet o rază. Gândul ţi-e ars. De ce-ai privit? te întrebi. De ce ţi-a alunecat în minte chipul ei de piatră? Obrazul tău călit de gheţuri nu se va mai întoarce la adăpost. Te-a blestemat să-ţi duci tăcerile în tină şi să rabzi deasupra nisipul ei cernut. O să respiri cu greu din ceţuri şi din mâl şi cu mâna amorţită o să cauţi tăişul de rază ce ţi l-a înfipt în piept.
Să nu mai asculţi de noaptea ta cu lună.

Expediţie

Acum vei începe să uiţi... Priveşte în umbrele acelea şi nu gândi la nimic.
Te vei desprinde încet de sub umerii de stâncă şi vei vedea plutind sub tine trecutul, în forme transparente de fum. Contorsionate.
Te va uda de deasupra o roua de lut galben şi, când vei încerca să priveşti de unde cade, îţi vei izbi fruntea de ţărm. Te va durea. Sângerândă.
Îţi vei pierde echilibrul şi, căzut pe orizonat, vei urca încă vreo două mile. În lut.
Vei avea sub gene sare şi pe braţe îţi vor creşte mări. Înecate.
Te vei boteza cu ele până când pleoapele ţi se vor topi. Transparente.
Întorşi înăuntru, ochii nu vor vedea cu îţi cresc aripi. De sare.
Vei simţi lumina dinafară cum te înalţă. Topindu-te.
Când vei fi rămas un ghem de sare şi lut ars, te va lua în palme şi va sufla asupra-ţi. Cu lacrimi.
Şi atunci, vei începea din nou să vezi cum umbrele de fum se prefac în clipe. De viaţă

Anul Nou

Şi parcă nu mi-e atât de greu să recunosc că am trecut într-un nou an, când ştiu că totul s-a petrecut firesc, cu răbdarea orelor de final, cu reacţii petrecăreţe şi cu somn absolut necesar. A fost, de fapt, o plăcută aducere aminte: un revelion aproape identic cu asta nu mai avusem de vreo 6 ani, când îmbunătăţeam atmosfera de party purtând coifuri de hârtie pe cap. În rest, m-am bucurat că numărătoarea inversă nu mi-a creat aşa mari emoţii, mai ales că am repetat simbolic experienţa la ora 1, ora Jacobs. M-am mâhnit că unii nu ştiu să petreacă: o parte prea excentric, o parte prea potolit sau plictisit(somehow, my case).
Până şi camera mea e aceeaşi ca şi ieri, ca şi anul trecut, şi nu ştiu de ce aştept o schimbare vizibilă tot timpul de revelion. Probabil că ar fi trebuit să cer de la mine o schimbare.

În cifre, aproximări şi superlative

366 zile, 189 postări, 17 examene, 120 zile departe de casă, 4 prieteni autentificaţi

Aproximativ...

500 de oameni nou-cunoscuti, 10 plânsuri masive, 30 de ore de râs, 10 dezamăgiri, 20 daruri făcute, 7 petreceri, 3000 pagini citite, 3500 ore la calculator, 150 filme/episoade văzute, 10 reprize masive de shopping, 30 de certuri, 100 ceşti de cafea, 100ml alcool băut, 50 km de mers pe jos, 200 mailuri scrise,10 planuri abandonatte, 100 de întrebări fără răspuns, 1000 cuvinte nou-învăţate, milioane de gânduri uitate.

Cea mai mare reuşită: am intrat la Jacobs şi am supravieţuit cu brio sesiunii
Cea mai mare ratare: concertul Metallica şi concertul Cohen
Cel mai frumos cântec descoperit anul asta: Placebo - Follow the cops back home
Cel mai solemn moment trăit: Jurământul faţă de Jacobs
Cel mai trist moment trăit: în metrou la Gara de Nord, 1 Martie
Cel mai sincer moment trăit: o discuţie pe mess din 31 august
Cel mai des trăit sentiment: confuzie
Cel mai amuzant moment:o bătaie cu mâncare
Cel mai dur moment: (...)12 iunie
Cea mai mare surpriză: (...)29 decembrie
Cea mai bună carte citită : Despre îngeri (Andrei Pleşu)/ The God of Small Things (Arhundati Roy)
Cel mai profund-artistic moment: un duet la Acoustic Night
Cea mai mare durere: după o trântă banală pe iarbă
Cel mai norocos obiect: hanoracul verde