Mult timp

Când inspiraţia e invers proporţională cu timpul liber, nu dă bine la blog. Dar vine o vreme când trebuie sacrificate şi timp şi inspiraţie doar pentru câteva gânduri cu tine, gânduri care să te trezească. Nu reproşuri, nu laude, doar un gând limpede , care să te readucă într-un timp prezent.
De multe ori te uiţi undeva în urmă, printre teancuri de hârtii, printre orele irosite cu şovăială, sau printre miile de feţe cu care ţi-ar fi stat mai bine atunci când plângi.
Te macină ceea ce va fi. În loc să întrebi "Cum?", îţi răspunzi cu "De ce?". Te-ai obişnuit să spui "acasă" unor ziduri, între care nu-ţi poţi face loc şi pentru suflet. Numeri ce zile ţi-au mai rămas, şi realizezi că treci odată cu ele.
Vezi chipuri. Le zâmbeşti înapoi, cu iluzia că ele te-au văzut într-adevăr. Răspunzi mecanic la întrebări pe care le auzi a doua sau a treia oara. Nu iei parte la voci, nu te mişti, rămâi în tine cu mustrarea simplă că ziua aceea a fost.

Iulia Gusatu - Buna dimineata mama

Bitter shine

Head on the floor and only one dream´s broken.
Fall asleep remember what she told me.
Lean on my wall tell me how it should be
till it´s crashed, but only one dream's broken"

Tenfold Loadstar - Sun and Rain

Not me

Lumea îmbătrâneşte şi fără urări de "La mulţi ani!" trimise pe facebook. Totul e să ştii când e ziua ei.
Nu prea ştiu la ce să mă aştept de la mine. Îmi fac zilnic atâtea surprize, încât ajung să nu mă recunosc. Deja schimbarea de fond şi de oameni s-a ameliorat. Nu e rutină, e doar obişnuinţă cu schimbarea. Îndrăzneam, la început, să îmi fac vise legate de ţinuta academică, de social life, de oamenii; acum, parcă n-aş risca să îmi promit nici că îmi voi termina temele la timp. Tot ce era motivaţie şi râvnă de freshman poate fi înecat cu o singură privire în urmă - din câte îmi amintesc, nu îmi propusesem să devin un zombi ISS, nici un tocilar a cărui singure achiziţii să fie dopurile de urechi pentru orele de privacy cu readerul de Mass Beliefs, dar nici 'a party dude', cu preocupări intense pentru outfitul de sâmbătă seara. Mă îngrijorează faptul că media pe care eu incerc să o stabilesc între aceste două extreme nu seamănă deloc a echilibru. E doar mers împiedicat pe sârmă - deci, şi riscul de a pica la fiecare pas şi de a-şi zdreli soclul clădit cu sudoarea frunţii.
Am deja un feedback de la primele 3 evaluari pe semestrul asta. Dacă pun la socoteală doar home school electives (aka, chestii de la profilul meu) sunt cam la gradul 'bine', dar dacă mai adaug prestaţia la mate (cu sau fără ultimul quizz :P), ating gradul 'Bbine'.
Azi, la ora de CPS, chiar înainte de a ne livra tezele corectate (apropo, toate rezultatele sunt confidenţiale), o duduie mai palidă a leşinat. Nu vă spun ce faţă a pus dom' profesor şi în câte minute a venit salvarea. Reacţia mea a fost ceva de genul straight face, cu nevoie acută de aer. Mi-am zis în gândul meu că biata fată a avut noroc că era nemţoiacă, încât, şi după o stare de şoc, a putut să le explice 'live' medicilor ce s-a întâmplat. Mă aşteptam, după faza asta, să se repete incidentul la scară mai mare după aflarea rezultatelor. Dimpotrivă, lumea a răsuflat uşurată şi cu un punctaj la limita de trecere.
Am încercat să nu fiu nemulţumitul căruia să i se ia darul şi, într-un fel, am fost răsplătită - Cu un gând bun ...şi un blush în obraji.
Oscilaţiile agonie-extaz nu au putut fi normalizate decât cu un Ritter Sport 71% cacao la ora 10 pm.(aşa e scris pe reţetă!) Rezultă o noapte lungă, cu aproape 100 de pagini de citit, pentru o prezentare onorabilă mâine. E miercuri deja, aşa că ţineţi-mi pumnii!

B-day happy, Jacobs!

Uite aşa, printre aniversări şi petreceri de sfârşit de săptămână, a fost şi ziua lui Jacobs, universitate care m-a luat sub oblăduire de vreo 2 luni. Founders' Day s-a lăsat cu bal, cu băgare în seamă (până şi în severy, ne-au răsfăţat hardcore cu mâncare în cantităţi masive, cu flori pe masă cu dulciuri la greu...yummy!), cu ore mai puţine.
A început frumos, fiindcă a fost luni. Minus 3 cursuri în orar, compensate, însă, de singurul rămas, matematica şi ale ei sume Riemann, ce m-au bântuit în quizz. Feedbackul va veni curand, odată cu următoarea expertiză în domeniu (muhaha!)
Dacă e vorba de lene, şi de tărăgănat teme, balul a fost un pretext cât se poate de favorabil: somn de frumuseţe, probat haine, potrivit gablonţuri - un piţipongism docil şi educat, valabil doar pentru o după-amiază scutită de teme.
Am fost scutită de ridicol la bal, m-am simţit foarte bine şi în ţinută de seară, şi printre români şi printre străini. Atmosfera a fost kinda' familiar, cu slabe intruziuni de muzici arănbiste şi nedansante.
Într-o interpretare mai elevată a evenimentului, aş fi remarcat nobila detaşare de cotidian a celor ce sunt aşi şi în academic matters şi în distracţie. De prea multe ori mi se întâmplă să fiu pe lângă cu ambele-amândouă, dar de data asta mi s-a părut că am bifat măcar una din cele două opţiuni.
Mi-a placut, din nou, die deutsche Punctlichkeit: fiindcă a doua zi trebuia să 'intrăm în normal', petrecerea s-a încheiat la 12 pm fics, aşa cum scria în program. S-au aprins luminile, s-a contractat pupila, s-a aplaudat, s-a restabilit echilibrul pe tocuri, s-au pornit graţios spre cămăruţă....s-a minunat de viitorul măreţ care avea să înceapă chiar de marţi dimineaţă.

Caught in the Middle

Ce-a trecut e bun trecut, dar încă pe atâta urmează. Sunt fix la mijlocul şederii mele aici, după 60 de zile de agonie studenţească, în val-vârtejul primului semestru la Jacobs. Metamorfozarea în ISS*-zombie, încă incompletă, m-a făcut să gândesc cu o viteză inconstantă, oscilând între somn şi fake-vigilenţă instaurată de dictatura cafelei. Sunt tot eu, dar cu câteva ajustări în materie de self-esteem, încadrare în deadlines şi somn împiedicat.
Nu doar eu am fost cea care numără AMR-ul, ci mai ales cei de acasă. Sunt atât de norocoasă să trăiesc în secolul asta şi să vorbesc cu ei în fiecare zi, încât să nu îmi mai fie atât de dor! Mă tenta, şi încă mă tentează, ideea unor scrisori veritabile, scrise cu grijă, închise în plicuri cochete, trimise la atâtea gânduri distanţă. Sună din nou foarte sec şi impertinent, dar nu am timp pentru arrrrtă.
Nu reuşesc să mă ţin de planurile after-mid decât în foarte mică măsură. (am bifat operaţiunea filmu' de duminică seara, redecorarea - de fapt, curăţenia - camerei, şi 2 nopţi cu câte 7 ore de somn). Fiindcă am fost cu_minte, am primit propriul şi personalul permis de rezidenţă în Germania, odată cu permisul de angajare (aş zice "de muncă", dar sună a căpşunar ) - o hârtiuţă roz, "gay, dar utilă", cum zicea colega.
Trăiesc parcă aceeaşi zi de miercuri, plină de ore, de sictireli, cu mâncare proastă la prânz, cu certuri minore şi resemnări în flash-backuri. Respir.
___________
*Integrated Social Sciences, my major

Şi următoarele...

Începutul prăpăstios al sesiunii s-a dovedit a fi mai puţin bloody decât mă aşteptam. Aşa cum spuneam mai devreme, odată trecut primul examen am simţit că pot să respir...cât pentru următoarele două din săptămână. Marele paradox a fost că la franceză unde n-am învăţat absolut nimic şi la (M)Ass Beliefs unde am învăţat o noapte jumate, am avut o prestaţie pe care nu doar eu o calific drept "high", ci şi rezultatele.
Nu se rezuma totul la 3 exămuţe...
Vineri seara o relaxare forţată s-a impus: party la "The Other Side", vestitul club(a se citi "bar") al universităţii. Spun "forţată" fiindcă era seară Arănbi, care mi-a priit doar în măsura în care 'oamenii mei' au impus atmosfera, şi nu muzica. Halul în care m-am zbânţuit ar fi avut un efect benefic asupra somnului din noaptea respectivă, dacă "Moving Party"-ul de vis-a-vis nu şi-ar fi cerut drepturile. Am adormit la 5.
Sâmbăta s-a lăsat cu morcov: risărci peipăr pentru International Institutions, ţidulă care, cică, are funcţia unui mid-term. Cum nu mă împac prea bine cu deadline-urile, am reuşit să termin de scris cu 10 ore înainte de ora limită, evident, pe riscul meu. A fost foarte interesant să citesc singurică în sala de lectură, şi să privesc pe geam la cross: nobila sudorificare a mobilzat o masă consistentă de masculi feroce dornici să-şi testeze rezistenţa pe 5 km de gâfâială în jurul campusului - o privelişte interesantă.
Duminică am fost complet absentă de la orice formă de manifestare academică. Mi-am rezervat timp de lene şi de văzut filme. Ză "girl evening", a cărui gazdă formală am fost (de fapt, camera mea), s-a lăsat cu consum masiv de pizza, ciocolată (Ritter Sport ...yummy) şi vin, în timpul vizionării unui horror sec - All Boys Love Mandy Lane - care nu mi-a mişcat niciun rid de pe faţă.
Efectele secundare s-au văzut de pe la începutul săptămânii...am binevoit a mă trezi doar cu 1 minut înainte de începerea cursurilor.... Un debut sprâncenat, de luni dimineaţă.

Primu' egzamen

Da, mi-a fost dat să trăiesc şi această experienţă inedită din viaţa de student, în fond, una esenţială pentru conduita mea academică. Bilanţul pregătirii pentru mid-termul de la CPS a constat intr-un total de 3 ceşti de cafea x 7 zile de învăţat pe brânci = somn 2-3 ore pe noapte, daydreaming la cursuri(de fapt, o stare de transă), 300 de pagini recitite, 50 foi cu notiţe, 2 pixuri consumate.
Asta, pentru un amărât de mid-term, care contează 40% din 'media' pe semestrul asta, la obiectul respectiv. Având în vedere că am 9 cursuri (minus 1, fără note), importanţa examenului ar fi fost de 4,4 %. ... în schimb, am senzaţia că peste 4,4 % din neuronii mei au suferit şocuri şi leziuni grave.

Atmosfera de examen, fără obsedanta sigilare a tezelor şi supravegherea ostentativă anti-copiere, mi-a priit. Cred ca şi dacă ar fi ieşit proful din clasă nu ar fi copiat niciunul. Mai arunca şi nenea Matthijs câte un ochi către sală, dar fără să ne bănuiască de fraudă.

Am trăit pentru pentru prima dată senzaţia de lapsus obsedant în timpul unui examen, similară cu cea pe care ţi-o dă o sunetul unei unghii ce sgârie sticla. Mai dur a fost că mi-am amintit răspunsul, fără niciun ajutor, exact după ce am închis teza :|

Seara de după examen a fost închinată descărcărilor nervoase, sub multiple forme...Bine că a trecut, rezultatul contează mai puţin.
Epilog: dimineaţa zilei de 15 octombrie a.c. a stat sub semnul unui onirism degenerat; după 5 ore de somn, mi-am luat o extra-raţie de 30 de minute, care avea să mă coste un "mAss Beliefs" înceţoşat, de ora 8 (:|