De la mansardă se vede cum creşte dealul sub acoperişurile roşii. Sub geam, se zbate un nuc în ploaie. Cetatea are gustul unei veri în pârg, sub care s-au îngropat veacuri.
Tei şi corbi peste pietrele din cimitir descompun moartea în gânduri - pas, cădere, suspin -, însă toate se deschid spre linişte ca spre o cămară veche cu miros de tămâie.
Bătrânii aşteaptă liniştiţi sub castan.
Tei şi corbi peste pietrele din cimitir descompun moartea în gânduri - pas, cădere, suspin -, însă toate se deschid spre linişte ca spre o cămară veche cu miros de tămâie.
Bătrânii aşteaptă liniştiţi sub castan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu