Surtout...

Desi reusesc prea rar in ultimul timp performanta unei zile intense de lucru, astazi chiar mi-a iesit miscarea. Cu toate ca am incercat sa imi induc atmosfera festiva pentru data de maine(azi e maine), n-am putut sa ma declar nici feminista nici din cale-afara de feminina. Doar pe linia aceea a frumosului pe care stiu sa il observ in cele mai mici detalii, prin intuitia pe care o afirm critic, prin pasiunea pentru shooping, preocuparea pentru look, prin plansul prematur si incapatanarea inofensiva.

Mi-am analizat cateva ticuri in mimica si gesturi, ba chiar in vorbire, fara de care as putea sa ma consider mai mult sau mai putin girlish. Vorbesc mult. Ascult putin; doar muzica, stiri si complimente discrete. In schimb, aud multe: ploaia, asfintitul, lumea din jur; criticile, cearta, razboiul din mine...si nu cu o ureche retrasa. Tocmai de aceea reactiile imi devin grimase incerte, semne de intrebare reflectate pe retina, tample arzande sub fiorul timpului greoi. Imi misc mainile fara delicatete (bine ca m-am dezobisnuit sa-mi rod unghiile) pe parcursul tuturor declamatiilor mele persuasive. Nu stiu cum ar trebui sa ma simt daca as merge cu un pas imponderabil, delicat;graba ma face sa uit de impresia artistica pe care o pot face pe strada, insa imi aduc aminte sa imi tin privirea ridicata, si sa nu ma intorc la orice replica pe care o aud in jur.

Imi place sa salut prima, macar din priviri.Imi placea sa imi fac noi prieteni, dar acum m-am dezobisnuit. Poate fiindca nu ma mai dau in vant dupa conversatiile banale cu amicii si fiindca am inceput sa-mi schimb criteriile de alegere a confidentilor. Mai ciudata, insa, e lipsa mea de curiozitate pentru problemele cotidiene (inca citesc ziarul, dar ma opresc la editoriale si la 'safety facts to know'). Nu mai sunt nostalgica, nu asa de mult, dar tot astept toamna.....nu toamna asta!

Poate ca imi sta bine si infasurata in primavara (se asorteaza cu ochii mei verzi), cu multe flori in jur, cu multe zambete si scanteieri in privire. Strang in suflet un ocean...

Val de huma

Mi-am inabusit azi la propriu toate iesirile, si am vazut ca nici interiorul nu ma priveaza de temerile mele. Chiar la un moment dat am re-probat izolarea din camera mea, dar n-am simtit nicio clipa ca lumea se ingusteaza in jurul meu, ba chiar am simtit ca inchizandu-ma imi expun mai mult nelinistea. N-am castigat azi aproape nimic din efortul mecanic de a-mi servi portia de Bac, doar cateva ore in care mi-am analizat de zeci de ori unghiile, intr-o incercare plictisita de a spune ca ma dedic studiului.

M-am intrebat ce ar fi fost daca, prin unele circumstante, nu mi-ar fi fost permis sa am acces la carti , nici macar in ipostaza de soarece. Nu pot sa spun ca-mi vad deja viitoarea cariera, dar stiu ca va fi pe profil brain-workaholic, iar daca optiunea asta mi-ar fi lipsit, probabil ca n-as fi avut aceeasi intrebari existentiale. Poate ca as fi fost mai linistita si suficienta mie, dar as fi avut tulburarile celor care nu pot pasi dincolo de un prag impus de societate. E un argument pentru multumirea sufleteasca de acum, in incercarea de aduna in valul meu de huma mai mult decat virtuatea cu care am pornit in viata.

Imi va fi greu sa crestez lutul din mine cand stiu ca voi putea pierde la un singur pas suflul ce il incalzeste. Nu traiesc in iminenta vreunui eveniment nefast, ma pot bucura zilnic de minunile marunte ale lumii care pulseaza, dar, cu toate astea, ascult mahnita cel mai iertator blestem: de a ma intoarce in tarana.

+10*365

Am aflat ca s-au scurs cele 66 de zile care ii erau in plus anului pentru a avea o forma rotunda. Iata ca de la inceputul lui 2008 n-am consemnat in agenda decat doua date importante.(atentie, continut neexplicit , qui n'importe pas). Acum, dupa ce au trecut impresiile de moment, le pot vedea exact la antipod. Daca doua luni de zile pot sa imi schimbe radical atitudinea, ce previziuni as putea sa fac pentru sfarsitul anului? Cred ca imi e mai greu sa anticipez cum si unde voi fi atunci, decat sa ma privesc in viitor, peste vreo 10 ani.

Stiu ca de multe ori am pomenit de idealurile mele, drept concepte, dar n-am schitat nicaieri o imagine concreta a mea peste ani. Ei bine, viziunea mea s-ar putea sa va para "fumata", dar se cladeste pe o vointa puternica.

Martie 2018
"Sunt foarte multumita de cina la care invitatii mei s-au simtit minunat. A fost dincolo de aspectul culinar si dansant un prilej de a rememora clipe din timpul adolescentei. Cand ma uit la Matei, care deja doarme singur in camera lui(apropo, s-a descurcat sa tina bine tacamurile de asta data, si s-a oprit la timp cu dulciurile fara sa-i fac observatie) ma gandesc ce repede va ajunge sa cunoasca lumea prin experientele proprii; sincer mi-as dori sa-i pot vorbi cu usurinta cand va ajunge la varsta marilor intrebari. Cred ca de Teodora voi fi mai apropiata(tot ea m-a trezit si acum);pe langa somnul ei agitat, ma nelinisteste si ideea ca va trebui sa ma intorc curand la serviciu. Nu mi-a fost prea greu nici la inceput sa ma adaptez la programul plecarilor in delegatie care imi sunt deja planificate, dar acum e fireste ca mi-e mult mai greu sa ma despart de casa, avandu-i pe cei mici.

O sa incerc sa traiesc la maxim ultimele luni din concediu, alaturi de copii si de L. Surpriza serii a fost chiar darul lui, intr-un moment foarte emotionant. Am crezut la inceput ca e o simpla perna alba satinata pe care el si copii... scrisesera, fiecare cu mijloace proprii, un mesaj pentru mami. Inainte de a adormi, cand am suflat ultimele lumanari din iatacul rouge-fonce, L mi-a asezat perna sub cap. Atunci am auzit ceva fosnind prin puf...

Am gasit inauntru prima scrisoare pe care o primise el de la mine, alaturi de un al doilea raspuns al lui(nu cel original pe care il pastrez in sipet).Ii spuneam visul meu de atunci, de a sta macar o seara in Orasul Luminilor si de a cutreiera strazile inguste alaturi de el. Raspunsul lui, cu acelasi scris pedant pe care si l-a pastrat din facultate, aducea implinirea dorintei mele. Mi-a scris ca vom pleca in curand, la inceputul verii, spre Paris, cu toata gashk de pitici, adica noi patru.

Nu mai tin minte ce am visat, dar oricum nu eram la metroul parizian...mai degraba pe bateau-mouche , imbracata in rochia mea verde, alaturi de cei la care tin cel mai mult pe lumea asta."

A fost o demonstratie de vointa, de incredere in visele mele.Your turn now!

Nazuinta

Demarez, intr-o lupta asidua cu mine insami, cautarea in viitor a ceea ce m-ar putea face sa ma simt din nou implinita. De ce spun "din nou" cu nostalgia unui trecut firesc de insuficient mie? Pentru ca mi-am promis sa sper in ceea ce voi deveni fara sa gasesc vreo proiectie a starii mele prezente in trecut. Adica de acum inainte toate nostalgiile mele se vor ineca in gandul amorf al fericirii viitoare, o fericire care isi merita numele atat timp cat nu va veni prea tarziu.

Am fost mereu deschisa spre a-i intelege pe altii, dar nu de fiecare data dornica sa ii imit, nici macar in partile lor bune. Am ajuns uneori sa imi para rau ca nu am invatat unele lucruri la timp sau ca m-am grabit sa le descopar prea devreme, insa nu am facut-o prin intermediul experientei altora. Ceva imi spune ca exemplul care ma va motiva sa imi castig in permanenta incredere voi fi eu insami. Privesc succesul sau esecurile altora, arunc o privire in istorie, la eroi si martiri vrednici de cinste, dar toate chipurile lor raman pentru mine dovezi colaterale, ce nu s-au interpus pana acum idealurilor mele. Nu stiu in ce masura as putea urma un exemplu, cu atat mai putin a asculta sugestii cotidiene neavizate.

Mi s-a reprosat ca am neglijat puterea unor cuvinte ce ar fi putut sa ma schimbe in bine ; chiar daca imi amintesc ca la momentul indemnului am reactionat pozitiv si am vrut sa ma ridic prin sprijinul acelor vorbe, o sovaiala sau o necredinta m-a oprit. De aceea, mi se pare ca a privi la alti si a face ca tine nu e nici pe departe o initiativa eronata. Binele poate fi al tuturor, dar ni-l modelam dupa propriile nevoi, dupa propriile idealuri.

Acum cred ca binele ce mi l-as putea incropi sta in a ma cobori si mai pe Pamant si in a alege calea de mijloc, drumul mangaierii si al nadejdii. De-l voi urma macar pentru cativa pasi, voi avea multumirea de a fi fost pentru o clipa pe drumul cel bun ... si nu voi privi inapoi.

Intoarce-te cand dorm - Florin Chilian

Somn

Asa cum anticipasem, inceputul saptamanii mele a stat sub semnul unei epuizari mai mult decat fizice. Daca ar fi fost doar obstacolul asta, as fi putut avea mai multe de spus, m-as fi intors altfel catre mine. Cert este ca m-am resemnat, realizand in acelasi timp cat de mult face sa ai pe cineva caruia sa i te destainui....cine se simte merita multumiri.

Acum, intr-o stare de veghe intinsa cu mult peste miezul noptii incep sa visez la rasfatul pernutei. Tocmai adineaori, citind si ziarul de maine, am gasit un articol dragut despre felul in care te poate caracteriza pozitia in timpul somnului.

De mica ma obisnuisem sa dorm 'covrig', si stiam ca intr-adevar asta imi da siguranta; de curand, am inceput sa adorm si pe partea stanga. Iata caracterizarea pentru acestea:

"Cei care dorm ghemuiţi sau în aşa-zisa poziţie fetală sunt caracterizaţi drept persoane sensibile, care au nevoie crescută de iubire, protecţie, căldură. Somnul în poziţie ghemuită arată o stare de retragere în sine, dar nu ca în cazul procesului de introspecţie, ci apare din nevoia de autoprotejare de mediul extern.

Aceasta este una dintre cele mai frecvente poziţii de dormit, fiind însă adoptată mai degrabă de femei decât de bărbaţi. Oricum, cei care dorm astfel tânjesc după siguranţă şi intimitate. Uneori sunt timizi, însă disimulează această stare şi se prezintă celor din jur sub masca unor persoane puternice.Cei care se confruntă cu stări de deprimare, singurătate, abandon, trăite la intensităţi mari, pot începe la un moment dat să doarmă ghemuiţi(...)

Dormitul lateral este caracterizat în funcţie de partea aleasă. Cei care preferă partea stângă sunt raţionali, înclinaţi spre logică şi analiză. Sunt calmi, nu doresc să fie în centrul atenţiei, sunt generoşi, amabili şi ştiu să-şi facă prieteni. Sunt persoane de încredere şi se adaptează uşor situaţiilor noi."

Ma asteptam ca descrierea sa furnizeze generalitati particulare mie, dar de data asta chiar s-a nimerit. Merita sa imi reanalizez tendintele in materie de nani. de asta data pe viu.......ZzZzZzZ

Luna Amara -Somn

[o melodie care ma lasa intotdeauna fara cuvinte...P.S."sa stii ca totusi mi-as dori sa mai ascultam impreuna chiar pentru ultima oara cantecul asta. Somn lin!"

Shock

De obicei nu e de dorit sa vorbesti cu o persoana aflata intr-o criza de nervi, dar nici sa-i citesti gandurile, care ar putea sa fie la fel de maladive. Va pun chiar in acest pericol, de a vedea cum scriu atunci cand in mintea mea primeaza, peste confuzie si nesiguranta, ura si dispretul. Stiu macar ca gandurile mele intunecate nu sunt generalizate, am o tinta precisa in a le adresa. Ma deranjeaza ca in astfel de momente nu mai stiu sa lupt pentru linistea sufletului meu, imi irosesc puterile intr-o disputa inutila, mai mult cu mine insami.

Nu va temeti, ranchiuna asta nu e molipsitoare. Ceea ce ajung sa invat din astfel de intamplari e rodul unor amarnice dureri care s-au stins. Tind sa cred ca germenii lor au pierit de tot, desi nesiguranta cu care pornesc mai departe ma face sa sovaiesc.

Vor fi si altfel de zile, in care voi compensa tragismul clipelor de acum; sper sa imi pot castiga in jur increderea in cei pentru care as putea face la randul meu un bine. Mi se pare foarte greu sa ajung la aceasta impacare, si totusi...

Undo

Baba mea s-a lasat adulata de pretextul escapadei, si doar vremea de afara mi-a mai dat sperante ca anul acesta va fi cu mult soare. In rest, am avut o zi destul de confuza, cu prea multe flori in jur, uneori chiar cu prea multa lume. Ziua Martisorulu' a aratat un raport de 14/10 = ore de calatorie/ore "terestre", de mers pe asfalt. Acum incerc sa imi justific prin oboseala acest fiasco emotional al zilei, fara sa ma blamez decat pe mine.As vrea sa dau "undo"!

Am invatat, totusi, ca orice surpriza isi are riscurile ei, indiferent de o reactie pozitiva pe moment a celui surprins. Aveti grija, nu va ambalati sa creati emotii prea puternice semenilor, fiindca impactul prea 'violent' cu inculpatul risca sa distruga momentul regasirii. Mai mult nu comentez, insa am invatat ceva important astazi(a se citi "ieri"), si ma bucur ca am inceput sa prind la minte inca din prima zi a lunii.

Se va lasa bruma pe sub seninul instelat de afara, iar drumul pe care l-am parcurs si cu mintea si cu sufletul se va vedea doar ca o pulbere de stea in vartejul Caii Lactee. Astept ploile din luna lui Marte, ploi de stele si de ingeri.